Bucățica de tapet
Mai țineți minte cartea “Preludiul Fundației”, a lui Isaac Asimov?
Departe în spațiu și timp, un matematician, Hari Sheldon, vede mici imperfecțiuni în lumea minunată care se numea “Fundația”.
De exemplu într-un loc nu fusese șters praful.
Pornind de aici prezice că moartea acelei lumi se apropie.
Și povestea se continuă pe o durată de vreoo 600 de ani, în 7 volume în care Hari Sheldon punele bazei unei noi științe, “Psihoistoria” și încet, încet, dirijează omenirea în așa fel încât aceasta să nu dispară.
E o carte extrem de interesantă, vă recomand să o cițiți.
Ca fapt divers, seria Fundației a primit Premiul Hugo pentru cea mai bună serie din toate timpurile.
În anii ’90 lucram la o mare intreprindere din oraș. Aveam sediul într-o frumoasă clădire de pe malul Canalului Bega.
La privatizare totul fusese reparat, reamenajat, curățat și vopsit, așa cum se cuvenea acum când intreprinderea era a noastră, a acționarilor, și nu a statului.
Holurile fuseseră tapetate cu un tapet cu model albastru, foarte frumos.
Totul era minunat.
Dar, după vreo 2 ani, am observat o mică bucățică de tapet care se rupsese, chiar pe hol, lângă ușa de intrare în biroul Directorului General.
După o săptămână ruptura era la fel.
După o lună parcă se mărise cu vreo 4-5 milimetri.
Chiar dacă relațiile cu ceilalți 4 directori erau mai curând colegiale, bineînțeles că nu te trăgeam de șireturi, nu îmi permiteam să am pe atunci conversații cu directorul general (acum este unul din cei care urmărește ce scriu eu aici și îmi dă likeuri din când în când).
Dar i-am spus prietenului său, i-am povestit despre ce se întâmplase cu Fundația și i-am spus că trebuie avut mare grijă.
Conform teoriilor lui Isaac Asimov care a fost unul din cei mai deștepți oameni din istoria omenirii (așa este, dacă nu sunteți convinși de asta înseamnă că nu ați citit destul în viață, sau nu ati citit ce trebuie) intreprinderea era în mare pericol.
Am încercat chiar să repar răul ce urma să vină lipind acea bucățică de tapet cu niște pelicanol.
Degeaba, era prea târziu.
În 4 ani intreprinderea ajunsese de la o firmă prosperă, cu vreo 1000 de angajați cu înaltă calificare, cu un patrimoniu imens, la o firmuliță de unde-și mai iau leafa 4 oameni, probabil un director (directorul despre care vorbeam mai sus a ieșit la pensie înaintea sfârșitului), cea care-i face cafea, unul care-l pupă în cur pe director și poate un paznic la poartă.
Și cu pierderi care cresc de la an la an.
Așa e și cu lumea asta a noastră, încep să se rupă bucățele de tapet.
Nimic grav.
Copii nu mai merg la școală și școala nu a fost înlocuită cu nimic. De altfel în școli nimeni nu mai învață să facă nimic, în numele unei teorii care spune că în șoală trebuie să învățam să căutăm informația, de exemplu dacă vrem să zidărim să ne uităm pe YouTube cum zidăresc alții (mărturisesc că eu am făcut asta și cu toate că până în acest an nu am ținut în viață mea o mistrie în mănă rezultatul, spun eu, a fost chiar minunat. Acum, mă uit la filme unde niște artiști repară pantofi. Dar în cazul că se dovedește că acest sistem funcționează nu mai avem nevoie să plătim profesori sau chiar profesori universitari, mai bine ne luăm un abonament mai rapid la internet sau un calculator cu display mai mare).
Medicii nu mai sunt medici adevărați ci niște indivizi care citesc în Monitorul Oficial, sau primesc ordine, cum să-și trateze pacienții. Iar dacă nu primesc nici ordine și nici în Monitorul Oficial nu scrie ce să facă tratează bolnavii de pneumonie cu supă de pui, în acest fel e aproape sigur că nu vor greși și dacă bolnavul moare nu e vina lor.
Facturile de gaz și curent, care ani întregi mi-au venit prin email în ziua de 11 a fiecărei luni, nu au venit nici acum.
Căldura nu mai funcționează. Circulația este un haos în care mașinile fac ce vor și pietonii trebuie să se ferească să nu fie loviți de ele.
Sfârșitul acestei lumi, așa cum o știm, nu în sensul apocaliptic, este destul de aproape.
Poate că mai e un an, poate doi-trei, dar oricum a început.
Iar odată cu renașterea noii lumi foarte multe lucruri vor fi altfel. Nu știu cum pentru că pe intertnet încă nu am găsit lecții de psihoistorie.
