Din nou despre aerul din Timișoara
Anton Kovacs
De câteva zile cititorii de presă locală au plăcerea să asiste la un dialog foarte interesant despre puritatea aerului din Timișoara, fără însă să poată să se lămurească care este adevărul în această privință.
Pe de o parte primarul caută să ne convingă, arătându-ne date oficiale din surse a căror credibilitate nu poate fi pusă la îndoială, că aerul orașului este unul din cele mai curate de pe glob. Și sunt cetățeni care au încredere în primar, mai ales că există date care îi dau dreptate.
De cealaltă parte există cetățeni care pur și simplu simt că aerul nu este chiar atât de curat pe cât afirmă primarul.
Nici ministrul mediului nu este de părerea primarului și cere măsuri pentru remedierea situației, iar medicii avertizează și ei cu privire la pericolele la care sunt supuși cetățenii orașului.
In continuare voi încerca să arăt de unde provine această contradicție și care este adevărul și voi argumenta afirmațiile pe care le fac cu date la care oricine are acces.
In Timișoara avem 4 stații “oficiale” de măsurare a calității aerului care fac parte din Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului (RNMCA).
Aceste stații sunt TM1 amplasată în Calea Sagului, TM2 amplasată pe Bv. C.D. Loga, TM4 amplasată pe Bv. Liviu Rebreanu și TM5 amplasată în Calea Aradului.
Toate datele prezentate de primar provin strict de la aceste 4 stații oficiale.
Există însă o problemă cu aceste stații.
Dacă ne uităm atent la datele furnizate vom observa că dotarea acestor stații nu este identică, astfel încât să se poată face comparații între ele și să se obțină rezultate în privința surselor de poluare. Unele măsoară anumiți parametri, altele măsoară alți parametri.
De exemplu, Particulele PM10 sunt măsurate numai de două din cele 4 stații, TM2 și TM5, în timp ce la TM1 și TM4 acest parametru nu este măsurat (pe pagina stației este afișat mesajul “No data to display”).
Mai mult, putem constata că la anumite ore senzorul pentru PM10 este pur și simplu nefuncțional, poate fi o defecțiune tehnică dar poate fi vorba și despre o oprire intenționată în scopul de a altera rezultatele măsurătorilor (vezi mai jos, la stația TM2, porțiunea marcată cu X și cerculețe roșii)
Să ne uităm puțin la datele prezentate de primar, date care se afirmă că sunt preluate de pe un site afiliat Organizației Mondiale a Sănătății (https://breathelife2030.org/city_data/timisoara/).
Dacă ne uităm atenți vom constata că rezultatele se referă strict la particulele PM 2.5 (vezi porțiunea subliniată cu roșu).
Să ne uităm și ce arată stațiile “oficiale” amplasate în Timișoara cu privire la cantitatea de astfel de particule aflate în aer.
Prima surpriză este când observăm că stațiile TM1. TM4 și TM5 nu sunt prevăzute cu senzori pentru PM 2,5. Singura stație prevăzută cu posibilitatea de a vizualiza PM 2,5 este TM2, cea de pe Bv. C.D. Loga.
Si dacă ne uităm la această stație avem încă o surpriză,”No data to display”, nici această stație nu măsoară PM 2,5.
In concluzie, NICI O STAȚIE OFICIALĂ DE MĂSURARE A CALITĂȚII AERULUI DIN TIMIȘOARA NU MĂSOARĂ NIVELUL DE PM 2,5 ÎN AER, CARE ESTE DE FAPT UNUL DIN CEI MAI IMPORTANȚI PARAMETRI!
Practic, datele sunt manipulate cu nerușinare fără ca cineva să fie pedepsit pentru acest lucru.
Dar Primarul Orașului caută să ne convingă că în Timișoara aerul este de o calitate excepțională arătându-ne rezultate cu privire la PM 2,5, care, așa cum am arătat, nu este măsurat.
Ca să facem o analogie, Popescu nu s-a îmbătat de la bere. De fapt nu s-a îmbătat pentru că nu a băut bere. Cam așa e și cu rezultatele de la OMS pe care ni le prezintă domnul Robu.
***
Pe lângă stațiile oficiale, în toată lumea, inclusiv în Timișoara, există stații de măsurare a calității aerului “neoficiale”.
La ora actuală o astfel de stație poate fi cumpărată de către oricine este interesat, la un preț care variază, în funcție de complexitatea dispozitivului de la câteva zeci până la câteva zeci de mii de dolari. Unele aparțin unor organizații, altele aparțin unor persoane care sunt pur și simplu curioase. Există și nenumărate comunități care se ocupă de construirea artizanală a unor astfel de dispozitive.
De regulă genul acesta de aparate pentru măsurarea unor parametri care privesc calitatea aerului transmit datele măsurate unor organizații care prelucrează datele și le afișează pe siteuri specializate.
Deoarece stațiile “oficiale” pur și simplu nu ne oferă date concludente cu privire la calitatea aerului din Timișoara, să vedem ce ne spun siturile care se bazează pe alte dispozitive, care nu fac parte din Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului.
Incepem cu https://www.airvisual.com/romania/timis/timisoara
DIn câte putem observa situația nu este chiar minunată, culoarea aceea portocalie înseamnă “Unhealty for sensitive groups”
Un alt site pe care putem vedea cum este aerul în Timișoara este https://www.uradmonitor.com/
Rezultatele sunt ceva mai interesante decât la primul site consultat, putem observa că în centrul orașului situația este critică (cercul galben) dar există zone ale orașului în care este chiar periculos să respirăm (cercurile roșii).
Din păcate la http://berkeleyearth.org/ nu vedem decât o hartă imensă a globului pe care putem să facem zoom (poate nu mi-am dat eu seama cum trebuie folosit site-ul). Dar și așa putem să ne dăm seama aproximativ cum stăm:
Timișoara ar fi undeva la vârful săgeții roșii, iar rezultatul este identic cu cel furnizat de AirVisual, “Unhealty for sensitive Groups”.
Si pe siteul https://breezometer.com/air-quality-map/city/timioara situația este cam galbenă:
In concluzie, după cum ne putem da seama, atunci când PM 2,5 este măsurat, situația nu mai este chiar atât de fericită cum ne-o prezintă primarul.
***
Dar nu numai PM 2,5 sau PM 10 ne fac rău, în aer mai există o mulțime de substanțe și unele din acestea sunt măsurate de către stațiile oficiale de măsurare a calității aerului.
In Timișoara cel mai curat aer din zonele locuite este în zona Soarelui.
De aceea, pentru ca să nu pot fi acuzat că am ales o variantă care nu este în avantajul autorităților, am ales pentru ilustrarea măsurătorilor referitoare la alte substanțe din aer stația TM4, care este amplasată în mijlocul unui spațiu verde de lângă Bv. Liviu Rebreanu.
La ora 11.40 graficele create pe baza datelor măsurate de această stație arătau în următorul fel:
Avem acolo Benzen, CO, Etilbenzen, m-Xilen, NO, NO2, NOX, p-Xilen și Toluen.
Unele mai mult, altele mai puțin, dar niciuna din aceste substanțe (în afară de benzen care este carcinogen indiferent de concentrație și NOx, o combinație de oxizi de azot, poluant generat de motoarele automobilelor) nu depășește limita de siguranță.
Dar și aici e o mică manipulare.
Pe siteul oficial ni se arată concentrația acestor substanțe, fiecare în parte, dar nu ni se arată concentrația cumulată sau efectul cumulat al tuturor acestor substanțe pe care le inspirăm în permanență.
Facem din nou o analogie cu băuturile alcoolice: dacă beau un păhăruț de coniac, o ștamplă din aceea mică, nu pățesc nimic. Nici dacă beau un pahar de vin. Nici o conservă de bere. Nici dacă beau puțină țuică, jumătate de păhăruț, nu pățesc nimic.
Dar oare ce se întâmplă dacă beau un păhăruț de coniac, amestecat cu un pahar de vin, cu o cutie de bere și cu un pahar de țuică, oare ce se va întâmpla?
Probabil că îmi voi vomita mațele.
Ce se întâmplă dacă amestecăm 8 micrograme de benzen, cu 1 microgram de monoxid de carbon, cu 1 microgram de etilbenzen, cu vreo 100 de micrograme de oxid de azot și cu multe alte și minunate substanțe?
Nu am nici cea mai mică idee, dar cred că organismul nostru va reacționa cam la fel ca ficatul celui care a amestecat țuica cu bere.
Nu numai în privința PM 2,5 ci și în privința celorlalte substanțe datele sunt manipulate pentru a înșela populația în privința măsurilor greșite luate de către autorități.
De exemplu la stația TM2, care măsoară calitatea aerului în zona ultracentrală a orașului, nu este afișată concentrația de benzen în aer (dar nici a altor poluanți specifici traficului auto), cu toate că benzenul este un carcinogen extrem de periculos, indiferent de concentrație.
Cei care doresc pot să tragă o mulțime de concluzii chiar și numai pe baza datelor furnizate de stațiile “oficiale” de măsurare a calității aerului.
De exemplu coroborând datele măsurate cu informații despre cauzele care generează substanțele respective putem afla că unele substanțe (de exemplu benzen, CO, NO, NO2, NOx, Toluen) sunt generate de traficul auto, graficul altora (de exemplu p-xilen sau m-Xilen prezintă niște “vârfuri” la anumite ore, ceea ce ar putea însemna că este vorba despre niște “deversări” produse de cineva.
In funcție de direcția vântului la o anumiță oră am putea stabili și din ce direcție vine substanța respectivă și astfel să aflăm aproximativ unde este situat poluatorul, iar dacă analizăm datele de la cel puțin două sau mai multe stații să obținem localizarea exactă a acestuia.
Si nu în ultimul rând, putem afla și cum ne este afectată sănătatea de către toate aceste substanțe.
