Cum aș face eu dacă aș fi primar–Toaletele publice

Se pare că întreținerea toaletelor publice din Timișoara este o mare problemă, pe care primarii din ultimii 27 de ani nu o pot rezolva sub nicio formă, în ciuda cheltuielilor destul de mari care se fac în acest scop.

Nu am visat niciodată să fiu primar, dar de multe ori, când nu îmi convine ceva mă întreb ce aș face eu dacă mi-ar spune cineva “începând de mâine ai 6 luni să rezolvi această problemă, mai bine și cu mai puține cheltuieli decât până acum, dacă nu reușești vei fi împușcat”

Să încercăm:

In primul rând aș face o hartă cu toaletele publice existente, ceva în genul ăsta

2. Aș ruga pe cineva să îmi calculeze care este traseul cel mai scurt pentru a parcurge toate punctele marcate pe hartă și totodată care sunt cele mai scurte trasee de la sediul curățitorilor până la fiecare toaletă publică în parte.

3. Pentru că eu în calitate de primar sunt cel mai inteligent, cel mai frumos și cel mai atoateștiutor om din oraș, aș vizita personal fiecare toaletă publică în parte, însoțit de cineva foarte priceput în instalații sanitare și de altcineva foarte priceput în construcții, în special de amenajări interioare.

I-aș ruga pe cei doi însoțitori să noteze toate deficiențele constatate și aș face poze cu toate detaliile.

In condițiile în care aș vizita numai două toalete/zi acest lucru mi-ar lua o săptămână.

4. Pe baza celor constatate de către cei 2 specialiști aș ruga pe cineva din primărie (trebuie să fie cineva care se pricepe la așa ceva) să îmi facă niște situații în care să se regăsească toate lucrările care trebuie făcute pentru punerea în funcțiune a toaletelor publice din oraș, inclusiv prețuri de materiale, manoperă și tot ce mai este necesar.

5. Aș face un mic contract cu o firmă care să rezolve toate mărunțișurile astea, probabil reparațiile ar dura tot o săptămână.

Tot cu această firmă său cu alta aș rezolva să acopere reparațiile ulterioare.

6, După două săptămâni de la demararea acțiunii, dacă toată lumea și-a făcut treaba, toate cele 12 toalete publice ar trebui să fie funcționale.

7. In paralel, aș forma 3 echipe de căte 2 oameni care să se ocupe de întreținerea toaletelor publice din oraș. Una din condițiile obligatorii pentru angajarea în această subunitate ar fi posesia unui carnet de coducere pentru autoturisme.

Această “subunitate” ar primi un sediu, practic două cămăruțe, undeva într-un punct cât mai central în raport cu localizarea celor 12 toalete, să spunem în subsolul primăriei. Una din cămăruțe ar fi dotată pentru a fi un fel de dispecerat și loc de odihnă, cea de-a doua cămăruță ar avea destinația de depozit pentru materialele și echipamentul necesar.

Totodată “subunitatea” ar fi dotată cu un minivan

și cu echipamentul de protecție și sculele necesare astfel încât curățenia să se facă cât mai rapid și cu cel mai mic efort, fără a se face rabat de la calitate.

In fiecare zi, echipa din schimbul 2 și cea din schimbul 3 ar parcurge întregul traseu pentru a face o curățenie generală a toaletelor (probabil curățarea unei toalete cu 5 cabine+urinare nu ar dura mai mult de 10 minute), iar echipa din schimbul 1 ar asigura “urgențele”.

8. In fiecare toaletă ar fi amplasat la loc vizibil un afiș prin intermediul căruia cetățenii sunt rugați să semnaleze orice deficiență sau defecțiune la dispeceratul echipei de curățenie, menționându-se și numerele de telefon necesare. La fel ca la orice dispecerat, aceste apeluri ar fi înregistrate pentru a folosi ulterior la eficientizarea activității.

9. Până aici am rezolvat tema autopropusă și am scăpat de riscul de a fi împușcat

Cele 12 toalete publice sunt funcționale, funcționează 7 zile/săptămână, 24 de ore din 24, în condițiile în care cheltuielile sunt mult mai mici.

Dar se pot face mai multe.

Odată cu punerea în funcțiune a celor 12 toalete aș începe să caut modalități de eficientizare a activității, de exemplu standarizarea tuturor instalațiilor în așa fel încât piesele de schimb să fie compatibile cu oricare din toaletele din patrimoniu, înlocuirea treptată a instalațiilor vechi cu instalații mai rezistente (de exemplu PPR), înlocuirea echipamentelor existente cu echipamente antivandalizare (de exemplu baterii care se pot fura cu sisteme cu infraroșii). Poate dotarea toaletelor publice din oraș cu lămpi cu ultraviolete care ar elimina germenii din aer. Sau tratarea pereților cu soluții care asigură autocurățarea acestora. Pereți vopsiți cu voprea “antiurinare”. Mânere sau suprafețe care sunt atinse cu mâna care se “autosterilizează”. Toate aceste lucruri există dar se pare că “specialiștii” nu știu de ele. Păcat, pentru că unele din aceste soluții ar putea fi aplicate și pentru clădirile din oraș.

Cine e curios poate da click pe pozele de mai jos pentru a afla despre ce este vorba.

Totodată  aș înlocui sistemele capac+ramă cu sisteme care se autocurăță, poate ceva de acest gen (există nenumărate soluții constructive).

Pare SF pentru Timișoara dar e posibil să fie mai ieftin decât ne putem închipui

10. Odată rezolvată problema celor 12 toalete existente aș începe să mă gândesc, împreună cu cei din consiliul local care sunt noile locații în care ar trebui amplasate toalete publice.

Acestea ar urmă să fie construite în așa fel încât aspectul lor să se încadreze armonios în aspectul general al zonei respective.