38°C

Așa o fi, ca în afirmația de mai sus?
38°C de acum nu mai sunt la fel cu 38°C de acum 10 ani?

O primă explicație ar fi că așa e făcut creierul nostru, uităm ce a fost rău în trecut și ne amintim doar lucrurile pozitive.
Merele erau mai mari și mai dulci în copilăria noastră decât acum, roșiile erau mai românești, femeile mai frumose și verile erau calde dar nu chiat atât de calde.
În acest fel creierul se “autoprotejează”

Dar mai este o explicație.

Măsurătorile astea sunt făcute în anumite condiții, la înălțimea de 2 metri, într-o cușcă din acea meteo în care circulă aerul, iar în jur trebuie să existe o suprafață înierbată cu diametrul, sau raza, nu mai țin minte, de 200 de metri. În felul acesta, cele 38 de grade măsurate în urmă cu 10 sau 50 de ani sunt exact aceleași cu cele măsurate acum.

Acum însă…

Mergeți pe o stradă oarecare, pe partea umbrită cu copaci. Luați-vă un termometru digital și măsurați temperatura de acolo, undeva la înălțimea capului. Să spunem că termometrul va arăta 38°C. Dar este suportabil. Traversați pe cealaltă parte a străzii, acolo unde nu este pic de umbră. Cu toate că termometrul arată tot 38°C senzația de căldură este mult mai intensă. Același fenomen poate fi constatat mult mai ușor iarna, când vă plimbați pe la orele prânzului pe o stradă însorită. Cu toate că afară este o temperatură foarte scăzută, să spunem -10°C, acolo unde razele soarelui vă ating pielea veți simți o senzație plăcută de căldură.
Pentru că una este căldura aerului, și alta este căldura unei suprafețe încălzite de razele soarelui.
Este exact diferența pe care o simțiți în casă când vă încălziți cu un calorifer față de căldura pe care o simțiți când stați undeva în fața unui radiator, în condițiile în care temperatura aerului este exact aceeași.

Faptul că acum simțim temperatura de 38°C mult mai neplăcută decât în urmă cu 10 sau 50 de ani se datorează exact acestui fenomen, sau mai precis faptului că foarte multe suprafețe au fost defrișate, fie pentru a înlocui arborii maturi, din specii cu coroană bogată, cu alte specii, mult mai decorative, dar cu coroană mică, fie că acei copaci eliminați nu au mai fost înlocuiți cu nimic.

Faceți și o altă experiență, mergeți cu același termometru și măsurați temperatura la 10 cm de sol, acolo unde este o suprafață înierbată dar neumbrită. Veți constata că temperatura este mult mai mică decât cea măsurată la exact aceeași distanță în apropierea unei suprafețe asfaltate. Explicația este că ambele suprafețe, atât cea înierbată, cât și cea asfaltată, primesc exact aceeași cantitate de energie de la soare, dar iarba, în loc să cedeze imediat această energie, așa cum face asfaltul, o înmagazinează sub o altă formă și o va ceda mult mai târziu, când, de exemplu, iarba este arsă.
Și asta este și explicația pentru care acolo unde iarba este mai înaltă, temperatura este mai scăzută: un volum mai mare de iarbă înmagazinează mai multă energie decât aceeași suprafață de iarbă cu o înălțime mai redusă, deci un volum mai mic de iarbă.

Tot în orașe s-a mai întâmplat ceva: Locurile defrișate au fost acoperite cu asfalt, iar asfaltul este un acumulator de căldură, pe care ulterior o cedează.
Dacă nu credeți, luați exact același termometru pe care l-ați folosit pentru a măsura temperatura aerului la înălțimea capului și măsurați cu el temperatura aerului la 10 cm de trotuarul asfaltat. Veți constata că temperatura este mult mai mare, poate 45 sau 50°C. Pentru că asfaltul acela, care captează energia de la soare, nu poate face acest lucru la infinit, pentru că la un moment dat ar exploda ca o bombă atomică de la atâta energie. El, asfaltul, cedează exact aceeași cantitate de energie pe care o primește, fără a o transforma în altceva pentru a o elibera mult mai târziu, cum se înțâmplă în cazul copacilor sau a ierbii. Și asta contribuie, din nou, la creșterea temperaturii pe care o resimțim. Deci, odată suntem încălziți de sus în jos de către razele soarelui care ne bat în cap, iar în al doilea rând suntem încălziți de jos în sus de către aerul încălzit de astfat, care așa cum știm cu toții, ca orice aer cald, circulă de jos în sus.

Pe de altă parte, chiar dacă trotuarul este asfaltat, dacă acesta este umbrit de copaci o parte din energia soarelui este preluată de frunzele acesttora, o altă parte este reflectată, așa că energia care ajunge la asfalt și apoi este eliberată este mult mai puțină decât cea care ajunge la acesta în cazul în care trotuarul nu este umbrit.

Și nu în ultimul rând, faptul că senzația pe care o simțim într-o zonă umbrită de copaci este mai plăcută decât într-o zonă neumbrită, se datorează capacității copacilor e a elibera oxigen.
Iar oxigenul acela, pentru că este mai greu decât aerul, “curge” de sus în jos, dinspre frunzele copacilor spre nasul nostru. Și oxigenul ne face să ne simțim mai bine, ceea ce nu se întâmplă în cazul vaporilor degajați de asfaltul încălzit sau al gazelor de eșapament.
Așa se explică și faptul că într-o zonă de copaci ne simțim mai bine decât într-o zonă umbrită de umbrele, din umbrelele nu curge oxigen.

Și tot pentru că oxigenul “curge” de sus în jos și nu de la stânga la dreapta sau dinspre periferie spre centru, este bine să avem aceste generatoare de oxigen, plantele cu cât mai multe frunze, chiar acolo unde trăim, în orașe, și nu undeva la marginea acestora, în cine știe ce pădure. Pentru că oxigenul din pădure rămâne în pădure, nu vine la oraș, cum se întâmplă cu oamenii.