Puppy Wash

Anton Kovacs

Vă plac cățeii din rasa Golden Retriever?

Sau Labrador?

Tuturor ne plac.

Cățeii ăștia au însă o caracteristică interesantă: le place să facă baie.

In noroi, dacă se poate.

Unii spun că fac asta pentru că au în codul genetic o instrucțiune care îi face să creadă că e bine să se tăvălească în noroi pentru a se camufla, ca soldații. Alții spun că o fac din plictiseală și că dacă fac din astea ar fi bine să vă jucați mai mult cu ei, să-i plimbați mai mult ca să vadă locuri noi sau să le dați o ocupație oarecare.

Imaginați-vă că vă plimbați împreună cu prietenul dumneavoastră prin Păduricea din Calea Girocului. Care e cum e, după ploaie mai sunt acolo bălți, la una din marginile parcului au mai ajutat și mașinile…

Și cățelul dumneavoastră se aruncă în prima baltă cu noroi, după care se tăvălește în ea.

Rezultatul este că vă treziți cu un dulău în greutate de 30-40 de Kg, plin de noroi, pe care trebuie să-l duceți cumva acasă și să-l spălați înainte de a-l lăsa să se atingă de podele, de mobilă sau de pereții apartamentului imaculat în care locuiți.

Poate fi și mai rău.

Câinilor le plac mirosurile.

E ceva comun, și, la fel ca în legile lui Murphy, se întâmplă întotdeauna imediat după ce i-ați făcut baie: cățelul găsește ceva frumos mirositor, o broască sau un șobolan mort, sau un căcat de copil, și se tăvălește în el. Se zice că fac asta din cauză că le-ar trebui ceva mai mult azot și că trece dacă-i dați cățelului dați niște carne puțin fezandată (adică împuțită după 2-3 zile de stat afară din frigider). O să-i placă.

Mă plimbam împreună cu Alice și Aisha și, în timp ce curățam după una din ele, cealaltă a descoperit o pasăre moartă, o cioară aproape lichefiată, și s-a tăvălit prin ea, să se parfumeze.

Până să pot interveni cățeaua arăta ca scoasă dintr-un film horror cu extratereștri, pe tot spatele era acoperită cu o mâzgă, ca niște muci, care se scurgea încet de pe ea și puțea de se uita tot parcul în direcția noastră, femeile se îndepărtau speriate cu groaza în priviri, copii urlau.

Am tras-o de acolo dar până să o prind pe cea de-a doua cățea care dorea și ea să meargă să se parfumeze în porcăria aia asta, prima, s-a dus și s-a mai tăvălit încă o dată, acoperind și părțile care rămăseseră curate.

Când pățești o chestie din asta te apucă așa, o disperare de nedescris. Nici nu știi pe moment ce să faci.

Nu poți să iei câinele în mână pentru că te murdărești și te împuți și tu. Nu poți să-i dai drumul nici măcar să intre în casă pentru că după aceea trebuie să arunci toate lucrurile de care s-a atins, fie că vorbim de mobile sau de covoare. Să-l lași acolo nu se pune problema, dar chiar dacă-l lași vine după tine. Te gândești că trebuie să arunci lesa care s-a atins și ea de porcăria aia.

Soluția a fost să îmi trag pe mâini două pungi, întotdeauna am într-un buzunar câteva pungi, mici, mari, cum se nimerește, și, cu mâinile întinse în față țineam cățeaua împuțită și plină de materia aceea în putrefacție în care colcăiau viermișori albi, ca pe o tavă, iar odată ajuns în casă am strigat la nevastă-mea să deschidă ușile în fața mea și am aruncat cățeaua în vană. După ce am spălat-o de câteva ori am consumat o cutie de Ariel și o sticlă de spirt Mona ca să o spăl și pe vană. Nu știu dacă a fost numai o iluzie dar timp de o săptămână am simțit miros de cadavru, cu toate că mi-am spălat și nările cu alcool sanitar.

Baia unui cățel, chiar și mic ca ale mele, e o problemă în sine.

In momentul când a scăpat din vană, sau din mâinile celui care l-a îmbăiat, primul lucru pe care îl face orice câine este să se scuture, stropindu-l și pe stăpân și toată baia.

După aceea fuge prin toată locuința și se freacă de orice suprafață textilă găsește, de cuverturile de pe paturi și fotolii, sau de covoare, udându-le pe toate.

Pentru a evita chestia asta întotdeauna când îmi spăl cățeii soția mea strânge cuverturile și orice suprafață textilă este acoperită cu prosoape. Abia după ce am terminat cu baia și toată lumea e uscată se reface tot aranjamentul.

O altă problemă este că acasă nici nu prea avem utilajele necesare pentru a spăla ca lumea niște căței, după ce l-ai șamponat pe câine trebuie să-l clătești ca lumea, ca să nu rămână urme de șampon pe el. Imaginați-vă cum v-ați simți dumneavoastră dacă v-ar rămâne săpun pe cap după ce vă spălați părul.

Ca să clătești ca lumea un câine după baie ar trebui să dispui de un duș cu jet puternic, ceea ce nu prea avem acasă.

Si cu uscatul e o problemă, uscătoarele astea pe care le avem sunt niște jucării iar unele rase de câini au blană lungă și deasă, care se usucă puțin mai greu.

O altă soluție ar fi să duci cățelul la cineva care presează astfel de servicii, dar acolo este nevoie de programare, nu poți să aștepți o zi-două-trei cu cățelul uns tot cu rahat până are omul ăla o gaură în program.

***

Din fericire cineva a găsit soluția pentru a rezolva toate problemele astea.

Facem o cabină care dispune de o cădiță, de un duș cu jet puternic, de un uscător profesional, șampoane, soluții de deparazitare, parfumuri, balsam să fie cățelul moale ca unul de pluș și tot ce mai trebuie.

Pentru că toate șampoanele, balsamurile, curentul și sculele astea trebuie plătite de către cineva mai adăugăm și un sistem de încasare și astfel obținem un fel de spălatorie pentru căței.

Pentru că o persoană care să lucreze acolo ar necesita salariu, contribuții sa sănătate, pensie și câte și mai câte, ceea ce ar duce la un preț mult prea mare pentru spalatul cățelului, mai ales că nu toți stăpânii de câini sunt bogați, eliminăm personalul, rămânând ca manopera să fie prestată chiar de stăpân.

E cam la fel cu spălătoriile alea pe care le vedem în filmele americane, “coin laundry”, în care oamenii merg, își dau jos pantalonii și îi bagă în mașina de spălat, bagă și un ban și așteaptă în chiloți până când pantalonii sunt spălați.

Si în final amplasam toată spălătoria asta de căței într-un loc unde sunt mulți căței, de exemplu pe strada Lidia, la colțul Păduricii, că tot povesteam de zona aceea.

Se cheamă Puppy Wash, iar dacă vreți să-i scrieți adresa este strada Mareșal Constantin Prezan nr. 114.

Mai e una și la Dumbrăvița, pe strada Kos Karoly, nr. 16A.

Si ca nimeni să nu se supere, puteți să spălați acolo și pisicile, că și ele trebuie spălate.

Să rezumăm:

S-a murdărit cățelul, fie că s-a tăvălit prin noroi sau în altceva, sau pur și simplu e vremea să fie spălat.

După ce l-am plimbat, în drum spre casă traversăm până la cutia aia care e amplasată în locul marcat cu roșu de pe harta de mai jos, vis-a-vis de stația de troleibuz.

Intrăm, ne alegem ce servicii vrem să folosim, alegem și dacă vrem să dezinfectăm vana, că poate înaintea dumneavoastră am fost eu cu cățaua care s-a tăvălit prin cadavre, alegem și cât vrem să stăm, în funcție de asta și plătim (minim 10 lei).

Băgăm cățelul în cădița aia cu pereți rabatabili și ne facem treaba, îl șamponăm, îl deparazităm, îl dăm cu balsam, îl spălăm și îl uscăm.

După care, cu un cățel curat și mirosind ca un vis de primăvară, până când se tăvălește din nou într-un rahat sau într-o baltă, ne continuăm drumul spre casă.