PISA

Anton Kovacs

Acesta a fost subiectul care a preocupat întreaga nație română în ultimele două zile.

Cred că am citit sute de comentarii și articole pe această temă.

Bineînțeles că nu au lipsit glumele.

Reacțiile au fost de la „Nu trebuie neapărat să ne îngrijorăm de această evaluare a testelor PISA, e o evaluare internaţională. Accentul la aceste evaluări internaţionale nu cade neapărat pe ce ştiu elevii, ci pe aplicarea cunoştinţelor în situaţii concrete de viaţă” până la solicitarea declanșarii stării de urgență în învățământ, ce o mai fi însemnând și asta.

Toată lumea a înțeles că este vorba despre învățământ.

Mai precis, copiii au luat notă proastă la ceva care se numește PISA.

In consecință trebuie să luăm de urgență niște măsuri.

Probabil că astăzi sau mâine se va discuta despre bugetul învățământului pentru anul viitor, USR insistă deja pentru un procent de 6%, despre leafa profesorilor care ar trebui mărită la nivelul salariului pe care îl primesc profesorii în țările avansate din occident, despre dotarea școlilor cu mai multe laboratoare…

Asta dacă atenția nu va fi distrasă de un subiect mai important pentru români, de exemplu Bădălău.

Ministra învățământului a și găsit una din rezolvările posibile:

Aseară îl auzeam pe un domn care le explica telespectatorilor că în țările avansate, unde copii iau note mari la astfel de examene școala începe la 4 ani, nu la 5 ani, ca la noi.

Anul acela pierdut face diferența dintre ăia care sunt genii și ăștialalți care sunt idioți.

Un comentariu care se apropie cât de cât de adevăr este cel al lui Daniel Funeriu, fost ministru al învățământului:

Așa ar trebui făcut, să dăm teste PISA profesorilor.

Si după aceea, ce nu spune domnul Daniel Funeriu dar spun eu, pentru că eu nu sunt politician și nu trebuie să mă voteze nimeni, să le dăm și leafa în funcție de rezultatele obținute, că tot nu are țara bani și nici măcar nu știe ce puțini va avea anul viitor..

Ai răspuns în procent de 100%, vei primi o leafă onorabilă de profesor și toate sporurile aferente, conform pregătirii și nivelului profesional pe care îl ai.

Dar dacă ai un rezultat de 46% din răspunsuri corecte, primești 46% din salariul minim pe economie, pentru că la nivelul ăsta discutăm, dacă ești analfabet funcțional nici nu se pune vorba despre o leafă de profesor.

Si mergi la reciclare timp de un an.

Iar dacă nici atunci nu reușești, asta e, se caută personal în construcții.

Unde greșește domnul Funeriu este când spune că PSD-ul este de vină.

Nici pe departe, problema asta se manifestă de zeci de ani, numai că până de curând nu am avut Facebook ca să discutăm despre ea.

Să nu se creadă că analfabetismul funcțional are legătură numai cu sistemul de învățământ.

Analfabetism funcțional întâlnim la toate nivelele.

Dacă citesc comentariile de pe Facebook voi descoperi nenumărați oameni care nu au înțeles textele citite. Aceștia sunt în mai mică sau mai mare măsură analfabeți funcționali.

Și să nu credeți că este vorba despre niște absolvenți a 4 clase, nici pe departe, majoritatea lor sunt absolvenți a unui instituții de învățământ superior. Mă uit și mă mir, cum Dumnezeu l-o fi dat voie să ăstora să treacă printr-o facultate?

La un moment dat, înainte de revoluție, un vecin a venit la mine cu un reșou din acela care costa 38 de lei, se numea “Reșou Popular”.

La reșoul ăsta după un timp se ardea rezistența de nichelină.

Nu era o tragedie, legai capetele rezistenței unde aceasta se arsese, în fond era o sârmă, și mai mergea un timp.

Toată lumea știa să facă asta, și gospodinele dacă reșoul se ardea în timp ce găteau un papricaș și copii cu cheia la gât cărora reșoul li se strica în timp ce își încălzeau mâncarea lăsată de părinții plecați la servici.

După care se ardea din nou, legai din nou capetele, iar mai mergea. Dar, pentru că legând capetele alea unul de altul rezistența se tot scurta, aceasta se ardea tot mai des. La un moment dat trebuia să o schimbi, cred că o rezistență din aceea costa vreo 3 lei la electricele din colț.

Si ce credeți că mă întreabă vecinul ăsta care terminase numai cu câteva luni înainte facultatea de electrotehnică și se semna cu “ing” în fața numelui, motiv pentru care îi spuneam “tovarășul inginer”, oare nu ar fi mai bine să lipească el capetele acelea cu niște prenadez sau aracet, să nu se mai tot scurteze rezistența?

Repet, omul ăsta era inginer cu facultatea proaspăt terminată.

Contabila aia care vă pune să scrieți pe factură “circulă fără semnătură și ștampilă” este o analfabetă funcțional care nu a înțeles ce trebuie să facă.

Medicul care vă recomandă să nu luați multe antibiotice ci să luați numai câteva pastile, este un analfabet funcțional care nu a înțeles că dacă doar îi amețim pe bacili vor muri cei mai anemici dar cei puternici vor supraviețui și vor face pui la fel de puternici ca și ei. Deci, antibioticele în doze mari sunt soluția pentru eliminarea bolii, nu cronicizarea acesteia cu apă sfințită.

Un exemplu clasic de analfabetism funcțional la nivelul administrației și al poliției:

La un moment dar primarul orașului Timișoara a dat dispoziție ca pe o anumită stradă a orașului, Martirilor, să nu se mai parcheze mașini la marginea carosabilului.

In acest moment nenumăratele poliții complet inutile din oraș amendează mașinile parcate pe marginea carosabilului dar nu au nici o problemă cu mașinile parcate pe cele două trotuare.

Ei, polițiștii plătiți nemeritat de generos pur și simplu nu au capacitatea intelectuală de a face legătura între o mașină parcată pe trotuar și un text al unei legi care interzice express parcarea pe trotuar, dacă primarul nu le-a spus nimic înseamnă că parcarea pe trotuar este permisă.

Nu numai profesorii ar trebui să fie supuși testelor PISA, acest lucru ar trebui să se facă în cazul oricărui angajat. Vrei să fii senator, sau angajat la primărie, ia fă tu un test PISA, să vedem dacă știi pe ce lume trăiești.

Dacă citim presa ultimilor ani putem constata nivelul la care se manifestă analfabetismul funcțional în justiție, exemplu cel mai elocvent fiind acela cu referendumul consultativ.

La orice oră, eu de o parte a mesei cu constituția în față și membrii Curții Constituționale de cealaltă parte a mesei, le demonstrez că nu există niciunde în Constituție ceva care ar justifica termenul de “Referendum Consultativ”, pur și simplu nu există așa ceva.

Țara asta funcționează ilegal de o mulțime de timp din cauză că niște oameni care sunt tratați ca niște zei sunt nu înțeleg sensul unui text scris în limba lor maternă.

S-au restituit terenuri, fabrici și uzine care nu trebuiau restituite, au scăpat de pușcărie oameni periculoși care nu trebuiau să scape, totul datorită unor avocați, procurori și judecători care nu înțeleg spiritul legilor pe care le citesc.

Sau credeați că ăia din parlament înțeleg legile pe care le votează?

Credeți că Codruța Vasilescu are cea mai mică idee despre urmăriole măririi salariului minim sau despre ce se întâmplă cu prețurile când pensiile și salariile bugetarilor cresc?

Să fim serioși, uitați-vă la mutrele lor.

Bineînțeles că primul și principalul vinovat pentru această stare de lucruri este învățământul.

In primul rând sistemul de învățământ ar trebui să fie un filtru, care să nu permită celor care nu au capacitatea intelectuală necesară să treacă la etapa următoare.

Ești semiretardat, OK, mergi undeva la un curs de calificare sau te angajezi muncitor necalificat.

Altfel mergi la liceu, iar la terminarea acestuia urmează un nou filtru, ești admis într-o facultate sau rămâi la nivel de bacalaureat. După absolvirea facultății urmează un nou filtru.

Dar dacă s-ar face așa nu ar mai fi nevoie de atâți profesori de liceu și nici de atâtea cadre universitare. O parte din aceștia ar trebui să își caute de lucru.

Si pentru ca acest lucru să nu se întâmple, pentru ca secretara să le spună în continuare “bună dimineața domnule profesor doctor, ce bine vă stă părul în această dimineață” și pentru ca leafa acestor indivizi să nu scadă nici măcar cu un bănuț continuăm să producem nenumărați absolvenți care nu înțeleg ce citesc.

Este la mintea cocoșului că dacă vrei să faci un copil să înțeleagă sensul unui text citit trebuie să-l pui să citească. Cât se poate de mult.

Aveam clasele V-VII un profesor de română, mare profesor, Serzea era numele său.

În clasa a V-a a făcut un tabel mare în care pe verticală era numele elevilor iar pe orizontală erau niște nume de cărți, vreo 30.

A atârnat tabelul ăla de perete și de fiecare dată când ne asculta ne cerea și caietul în care trebuia să scriem rezumatul cărților citite, după care el semna pe tabelul acela în căsuța cu numele cărții respective.

Până la sfârșitul anului trebuia să citim toate acele cărți, în ordinea în care doream. Cel puțin cărțile alea.

Ceea ce nu ne-a stricat.

Din păcate am pierdut o mulțime de timp cu tot felul de gerunzii și alte rahaturi care nu mi-au folosit la nimic în viață, că așa era programa.

Dar, dacă știu să vorbesc și să scriu cât de cât corect românește acest lucru se datorează cărților citite, instinctului de a vorbi și de a scrie în această limbă, nu gramaticii din care mărturisesc că nu am reținut absolut nimic.

Nimeni când scrie sau vorbește nu se gândește cum să nu pună virgula între subiect și predicat.

Cred că mi-ar fi folosit mult mai mult dacă în orele de română, în loc să desenez tabele cu cazurile sau în loc să învăț poezii idioate, profesorul m-ar fi pus să citesc Jules Verne sau “Manualul micului radioamator”.

O altă problemă este că elevilor nu li se explică de ce învață ceea ce învață.

De exemplu zilele trecute subiectul de care s-a ocupat toată populația țării a fost aria cercului.

De ce este necesar să știm aria cercului, că în fond noi dorim să devenim IT-iști sau prim miniștri?

Păi, pentru că la un moment dat, când vei ajunge un IT-ist de succes îți vei cumpăra o vilă, cu grădină. Și în curtea vilei vei avea un butoi în care a plouat și s-a adunat apă. Si poate vei dori să afli câtă apă ai în butoiul ăla, că poate o vinzi pe post de apă sfințită.

Una din soluții ar fi să iei o sticlă de 1 litru și să începi să scoți apa din butoi, numărând câte sticle ai scos.

Iar altă soluție, pe care o vor aplica cei a căror profesoară de matematică nu a fost o tută proastă care mergea la școală doar ca să câștige niște bani (cum au fost ale mele), va fi să măsoare diametru butoiului, să bage un băț în apă și măsoare lungimea părții care s-a udat iar în felul ăsta să afle afla exact câți litri de apă au în butoi, fără să se mai chinuie cu sticla aia.

Nu se explică de ce anumite lucruri sunt într-un anumit fel, o formulă este așa pentru că este o formulă, așa scrie în carte.

La un moment dat, la ora de fizică am învățat despre vectori și regula paralelogramului.

Profesorul a umplut timp de vreo 15 minute tabla cu formule și calcule.

Dar omul ăsta, din fericire, avea har de profesor.

Constatând că nimeni nu a înțeles nimic din vectorii ăia, a pus doi băieți să împingă de catedră, unul de o latură și altul de o latură alăturată. După ce am văzut cu toții că masa aia s-a mișcat oblic față de direcția în care au împins-o cei doi elevi nu a mai fost nici o problemă să calculăm direcția unde va acosta o barcă care pleacă de pe un mal și dorește să ajungă pe celălalt mal, în condițiile în care bate vântul de-a lungul râului.

In acest mod ar trebui să predea toți profesorii și să nu treacă mai departe până când nu sunt siguri că majoritatea elevilor au înțeles fenomenele respective

Din păcate în școli nu se predă așa cum a făcut-o profesorul nostru de fizică.

In cel mai bun caz, în școlile de renume, elevii sunt dresați să obțină rezultate bune la examene dar nici aceștia nu vor ajunge să înțeleagă ce învață și de ce învață.

Sunt antrenați să rezolve ecuații de gradul doi cu n necunoscute dar dacă îi întrebi la ce el folosește rezolvarea acelor ecuații nu vor ști ce să răspundă.

Fabrici de olimpici care vor deveni niște personaje inutile, oameni care sunt extrem de bine pregătiți dar nu știu să facă absolut nimic.

O altă problemă este că elevilor li se solicită să gândească într-un mod nenatural și mult prea avansat pentru vârsta lor.

Eu am înțeles că două grupuri a câte trei oameni, adică 6 oameni, este cu totul altceva decât trei grupuri a câte doi oameni, adică 6 oameni.

Dar cred că pentru un copil de clasa I-a o astfel de logică este prea mult.

E ca și cum i-ai pune pe profesorii lor să explice folosind propriile lor cuvinte cum e cu particula aia căreia nu poți să-i și măsori și viteza și poziția în spațiu în același timp.

Și nu înțeleg de ce, dacă am constatat că suprasolicitând copii obținem rezultate tot mai slabe, nu încercăm invers, în fond putem să ne inspirăm din mai multe etape. 

A existat o etapă în care copii mergeau la școală de la 7 ani și până prin clasa a VIII-a nu prea făceau mai mult de 4 ore/zi, poate doar în zilele în care făceau sport, dar la sfârșitul liceului erau puși să fie șefi de punct de lucru pe șantiere, topometriști, desenatori tehnici în vreun institut, sau tehnicieni și culmea, făceau față. Terminai liceul pedagogic și erai învățătoare sau educatoare la grădiniță.

A existat o altă etapă în care se mergea la școală de la 6 ani și se făceau 4-5 ore/zi dar elevii mai dădeau și niște examene de treaptă, după care și ăștia știau să facă câte ceva, nu mai erau puși în funcții medii dar erau angajați strungari sau țesătoare, știau barem o meserie.

Și există etapa post revoluționară în care copii sunt super stresați cu nenumărate materii și limbi străine și after school și frau cu meditații la germană și lecții de pian marțea și vinerea.

Dar dacă nu le spui pas cu pas ce să facă, ceea ce mai nou se numește “proceduri”, nu știu să mai facă nimic, înțepenesc cu toții ca niște roboței cărora li s-a terminat bateria.

Am un prieten în Germania care le spune ăstora “fachidioten” și țipă la ei că dacă ar mai trăi Hitler i-ar împușca pe toți.

***

Pe lângă faptul că învățământul din România îi învață pe elevi lucruri inutile, îi mai și dezinformează.

Știați că în România în facultățile de medicină se învață despre homeopatie?

Nu numai că se învață despre ea, dar există medici, oameni despre care noi presupunem că știu ce fac, care cred că homeopatia este o știință, la fel cum există alți medici care “tratează” bolnavii prin biorezonanță, o altă escrocherie.

Știați că în România, în secolul XXI copii învață că în munții Bucegi există un loc sfânt în care se întâmplă fenomene supranaturale, că acolo există niște forțe magnetice care fac creierele odihnite să fie și mai odihnite?

Aș fi tare curios, i-a dat cineva afară din învățământ pe cei al căror nume este scris pe coperta acelui manual?

Sau oamenii ăia primesc în continuare leafă, de parcă li s-ar cuveni?

Pentru asta e nevoie de mai mulți bani în învățământ, și de asta trebuie să trimitem copii la școală de la vârsta de 4 ani, ca să învețe despre locuri sfinte și despre sfânta Parascheva care vindecă copii dacă te duci să îi pupi oasele.

E normal ca un copil să creadă lucrurile astea, că așa a învățat la școală, la fel cum mama care are 82 de ani crede că mâine vor fi 13 grade, că așa spune Busu la televizor.

Si va ajunge un idiot care nu va înțelege nimic din ce i se întâmplă și pentru că din această cauză nu se va descurca în viață va ajunge să se târâie pe genunchi ca să-l ajute Preacuvioasa sau Dimitrie Basarabov să câștige la loto.

Si noi ne mirăm că PISA.

Păi cum să ajungă omul ăla să perceapă corect realitatea dacă tu, școală, în loc de știință îl înveți despre sfinți și locuri sfinte în Bucegi?

In altă ordine de idei, v-ați întrebat vreodată de ce în România sarea de bucătărie este obligatoriu iodată?

Ia interesați-vă, e un subiect tare interesant.