Cine sunt penalii?

De câteva zile societatea românească are o dilemă:

Cine sunt penalii?

Președintele nu vrea să spună, CTP nu știe, ziariștii speculează.

Se pare că datorită mediului sofisticat și rarefiat în care trăiesc toți aceștia, au cam uitat cum se vorbește aici jos, la talpa țării.

Să vedem ce spune dicționarul:

PENÁL, -Ă, penali, -e, adj. (arg.) 1. (uneori substantivizat) Urmărit penal sau cu antecedente penale. 2. De joasă speță. 3. (impropriu) Penibil.

sursa: dexonline

Ați auzit vreodată un prieten sau un vecin să spună despre cineva care are un dosar de urmărire penală că este “un penal”.

Nu. Ăla cu dosarul era un pușcăriaș, sau mai blând, “hoț”.

Până și milițienii, când îi aduceau pe cei arestați preventiv la tribunal pentru a fi judecați nu spunea “atenție, vă rugăm să eliberați intrarea pentru a face loc penalilor” ci spuneau “La o parte că vin hoții”.

“Penală” era curva aia care și-a tras-o cu toți în afară de Andrei și după aceea l-a părasit, sau vecinul care ți-a ocupat parcarea, căruia îi spuneai “jeg penal”. Jeg penal sau “javră penală” poate fi numit și cel care îi spune în public unei doamne că are poze cu ea în timp ce face sex anal.

Dar și o țigare din aceea pe care ți-o răsucești singur, pentru că cele adevărate sunt prea scumpe, se numește “penală”

Cred că termenul penal, în modul în care este folosit acum de către toată lumea (mai puțin de penalii care caută să ne demonstreze că ei nu sunt încă condamnați, deci nu sunt penali ci niște fecioare virgine care s-au îmbogățit prin munca de zi cu zi), include nu neapărat pe cei care au un dosar penal ci și pe cei care ar trebui să aibe un dosar penal sau cel puțin moral, persoanele cu o moralitate îndoielnică care de altfel sunt ușor depistate de către bunul simț al oamenilor.

Astfel termenul penal a devenit sinonim cu imoral sau neplăcut.

De exemplu, dacă eu îi fac o plângere la miliție (intenționat am scris miliție, pentru că majoritatea celor de acolo sunt departe de a fi polițiști), unui vecin pe care-l văd venind seara acasă cu o mașină plină de bagaje, acestui vecin i se va face un dosar penal, dosar care va cuprinde reclamația mea și alte hârtii pe care nefiind de meserie nu le cunosc.

Poate omul e nevinovat, el de fapt își muta niște lucruri, dar poate avea un dosar penal până când se lămurește ce avea în geanta aia.

Dar despre acest om vecinii nu vor spune că este penal, poate vor spune că e hoț, bandit sau nevinovat, dar nu penal.

Poți fi însă penal chiar dacă nu ai un dosat penal, de exemplu ești consilier local într-un oraș, leafa ta este de vreo 1000-2000 de lei, nu ai alte surse de venit care pot fi dovedite cu un stat de plată, dar de când ești consilier ți-ai cumpărat niște căși, niște mașini, mergi în concedii la Dubai sau cine știe unde și afișezi cu tot felul de aururi atârnate de gât sau de mâini.

“Penal”, în sensul popular al cuvântului, este și funcționarul care știe că ia o leafă pe care nu o merită, și primarul care tot face studii de fezabilitate și prefezabilitate și proiecte pentru niște lucruri care știe sigur că nu vor fi realizate dar ajutând astfel la obținerea unor venituri substanțiale pentru unele persoane, și demnitarul care face comisii unde se risipesc o mulțime de bani, șțiind dinainte că ceea ce face nu va duce la nici un rezultat concret în afară de dezinformarea alegătorilor, penal este parlamentarul care sifonează banii pe care nu trebuie să-I justifice, penal este procurorul care are un limbaj de derbedeu, penali sunt chiar și polițiștii care din prostie sparg ușa unui om nevinovat și bagă groaza într-o întreagă familie, sau jandarmii care legitimează pe stradă o persoană fără să aibe vreun motiv rezonabil de suspiciune la adresa acelei persoane.

Penal este și dentistul care se oferă să-ți albească dinții în loc de a-I trata pe cei bolnavi, penal este doctorul care te cheamă la cabinetul privat unde trebuie să plătești, în loc de a te trata la cabinetul de stat unde tratamentul e gratis, penal e și farmacistul care îți bagă pe gât medicamentul scump, de firmă, în loc să ți-l recomande pe cel generic, mai ieftin.

Cu toate că nu ne vine să credem, chiar și un politician poate fi penal, de exemplu vine el cu ideea că trebuie să se dea o lege, ceva, ca fiecare firmuliță din țara asta, adică peste 1 milion de firme, trebuie să aibe o analiză de risc, analiză care trebuie făcută de niște specialiști. Așa ca fiecare firmă din cele peste un milion este obligată să dea căteva sute de mii de lei pentru planurile astea care nu folosesc nimănui, wscopul fiind de a umple buzunarele unor domni care în regimul trecut aveau niște constelații pe umăr (si unii le mai au și acum).

Dacă nu plătești acest tribut vin milițienii și te amendează cu 10000 lei (adică o sută de milioane).

Politicianul “dezinteresat” care a dat legea asta nu poate fi acuzat de nimic, nu la el merg banii ăștia mulți. Dar, pentru că a promovat o lege care e inutilă societății și care face astfel încât să devină legal să iei de la cei mulți ca să dai unora, puțini, a devenit justificat să-l numim și pe el “penal”.

La fel s-a întâmplat cu consultanții fiscali, creația lui Daniel Chițoiu (aici nu le-a ieșit), la fel se întâmplă cu asociațiile profesionale care nu îți permit să-ți practici meseria dacă nu cotizezi la un grup de tovarăși, cu declarațiile fiscale care se schimbă inutil pentru a genera noi cheltuieli (venituri pentru alții) necesare pentru adaptarea aplicațiilor informatice atât la firme cât și la ANAF și cu multe altele.

Aparent toate acestea nu sunt penale, pentru că toate au în spate o lege, penală este legea însăși și penali sunt cei care promovează legi care defavorizează marea masă a populației pentru a aduce beneficii unui grup apropiat de clasa conducătoare.

Poate că ne este greu să determinăm cine este penal / imoral și cine nu, de fapt toți penalii spun că au câștigat ceea ce au prin muncă grea și cinstită (sau moșteniri de la mătuși ), nimeni nu o să recunoască că este un ticălos sau un îmbogățit de război/revoluție.

Dar putem apela la înțelepciunea altora, dezinteresați, poate mai inteligenți și cu o experiență de viață mult mai vastă.

De exemplu, l-am avut printre noi până de curând de Neagu Djuvara, om cu o experiență de viața pe care puțini o au, fin cunoscător al politicii mondiale, inclusiv a politicii subterane, unul din cei mai mari istorici pe care i-a dat poporul român.

Nu istoric făcut în laboratoarele unui partid, ci istoric adevărat, recunoscut de o lume întreagă.

Sau, îl avem încă printre noi, din fericire, pe Mihai Sora.

Omul ăsta e o celebritate internațională, a făcut școală cu Mircea Eliade, are o experiență de viață de peste 100 de ani și e clar că la vârsta asta nu mai are nimic de câștigat dacă se situează de o parte sau alta.

Sau Leon Dănăilă, acesta este un fel de sfânt care umblă printre noi cu tramvaiul

Nimeni nu va putea spune despre ei că au primit vreo șpagă de la vreun partid, că s-au îmbogățit într-o viață cât alții în 5 generații, că au primit necuvenit o pensie de revoluționar sau că au vândut la fier vechi o fabrică primită prin MEBO, după ce și-au băgat angajații-asociați în șomaj.

Dar nu numai bătrânii ne pot sfătui, sunt și o mulțime de tineri de la care se poate învăța, de exemplu învățătoarea despre care putem spune că e într-un fel fiica lui “Apostol”, a studiat la Oxford și a venit înapoi să ne împărtășească ce a învățat în locurile unde erau facultăți în urmă cu 1000 de ani.

Ia să citim textele în care își expun oamenii ăștia opiniile, cum spun ei ca e bine, că ăștia sau ca ceilalți, cum e cu penalii, sunt cinstiți sau hoți, cum e cu justiția e bună sau rea?

Citindu-le scrierile, urmărind atitudinea acestor oameni și a altora care sunt dincolo de interesele mizere și care sigur nu sunt penali, putem să aflăm cine sunt cei buni și care sunt cei răi.

Pe oamenii ăștia ăștia trebuie să-I ascultați, nu pe cei care se laudă doar cu banii câștigați și nici pe politicieni care sunt în general oameni care nu știu să facă nimic și care oricum trebuie să asculte niște ordine ale celor care-i finanțează.

Și nu uitați: