O nouă modalitate de impozitare

Pentru început menționez că acest articol nu are deocamdată nici o valoare practică, nu pentru că nu se poate ci pentru că nu se vrea, este doar o idee pur teoretică, ceva asemănător din acest punct de vedere cu “Pisica lui Schrödinger”. Dar, cine știe?

Apar în ultimul timp tot felul de idei, una mai năstrușnică decât cealaltă, să colectăm de la toți cei care lucrează echivalentul contribuțiilor pentru un program complet de lucru, chiar și de la cei care din anumite motive nu lucrează decât două ore, sau să impozităm gospodăriile, urmând ca această nouă metodă de impozitare să fie supervizată de zeci de mii de consultanți fiscali care de fapt ar parazita sistemul aruncându-ne din lac în puț, sau să legăm fiecare casă de marcat la serverele ANAF, fără ca cineva să se gândească că problema nu este că nu se raportează ce se marchează pe casă ci problema este că nu se marchează tot ce ar trebui marcat.

Pe de altă parte are și fiscul dreptatea lui.

In urmă cu ceva timp un cunoscut îmi povestea ca are un prieten care are o firmă “vinde de nu are treabă și nu plătește nici un leu impozit”. Știa adesa site-ului, mă uit și întradevăr, era un magazin destul de serios în privința ofertei. Era și un nume de firma acolo, caut și surpriză, firma nu exista, omul vindea, încasa ramburs și nu avea nici o treaba cu băncile, cu fiscul, nu-i trebuia nici contabil.

Sunt mii sau mai probabil zeci de mii de site-uri de acest gen în România.

Uitați-vă pe okazii.ro, se vinde acolo în cantități industriale, sunt unii care vând acolo de mulți ani și au o cifră de afaceri mult mai mare decât a multor magazine care platesc impozite și taxe.

S-a găsit și aici o „soluție”, din păcate nefuncțională, să punem pe cineva să verifice toate siteurile cu extensia .ro. De parcă ar fi o mare problemă ca cei care doresc să facă evaziune să își facă magazine online pe siteuri cu extensia .com, .eu, .shop, .info sau cine știe ce alte extensii. Și ca să fie mai sigur își va crea acel site cu un nume oarecare, de exemplu Harry The Businessman, că oricum nu interesează pe nimeni numele folosit de cineva care înregistrează un site.

Intreba la un moment dat cineva, persoană cunoscută în media online și care câștigă mult mai mult decât multe firme „adevărate”, care ar fi modalitatea de a încasa fără a avea cont în bancă “nu-mi fac cont pentru că nu am chef să plătesc impozite”.

Un alt exemplu, în urmă cu câțiva ani cineva avea nevoie de un calculator și l-a găsit un site. Pentru că era în Timișoara mergem împreună să văd dacă merită banii. “Firma” era într-un apartament de bloc, se foia pe acolo o mulțime de lume, vreo 5-6 angajați, inclusiv o secretară care prelua comenzile telefonice, și mulți clienți, într-o ora căt am stat acolo cred că au venit vreo 30 de clienți care au cumpărat 30 de calculatoare, puține magazine vând atât. De fapt nu era nici o firmă acolo, erau niște tineri întreprinzători care asamblau și vindeau calculatoare ieftine și de proastă calitate. După un timp, când firma nu mai era acolo (aceste “firme” stau foarte puțin timp în același loc) i-am povestit întâmplarea unui tip care era pe atunci maior la poliția economică. Mi-a răspuns că “noi ne ocupăm de firme, dacă nu au firmă nu avem ce să le facem” 🙂

Cred că oricine locuiește la bloc știe care este amploarea afacerii cu apartamente închiriate. De pe urma cărora se obțin venituri neimpozitate. La mine în scară sunt cel puțin jumătate din  apartamente sunt închiriate. La fel e și cu mașinile folosite pentru taxi, pentru închirierea cărora se plătește în jur de 100 lei/zi (dacă suma nu a crescut în ultimul timp), bani neimpozitați.

Faceți o mică experiență, plimbați-vă prin cartierele mărginașe ale orașului în care trăiți, indiferent care este acesta. Veți vedea în dreptul anumitor case o mulțime de mașini parcate. Veți vedea mașini și în curțile acelor case. Muncitori asudați și unși cu ulei și vaselină muncesc la acele mașini. Și în foarte multe cazuri nu veți vedea acolo nici un fel de firmă care să sugereze că în acel loc se desfășoară o activitate lucrativă, care ar trebui impozitată.

In fiecare oraș sunt sute sau mii de service-uri auto care nu plătesc nici un fel de impozite.

Nici nu trebuie să vă sculați de pe fotoliu pentru a face această experiență, puteți să o faceți și plimbându-vă pe Google Maps.

Bineînțeles în toate aceste situații nu se pune problema facturării serviciilor.

Se pare că nu există nici o posibilitate de a taxa toate aceste activități care în prezent nu sunt impozitate. Sau?

Să începem cu banii, care sunt unitatea de măsură a ceea ce dorim să impozităm.

Ce sunt banii?

Să ne imaginăm că suntem închiși într-o încăpere împreună cu o mulțime de bani.

După un timp ni se face foame. Putem să ne potolim foamea cu bani? Nu.

Ni se face sete. Putem să bem bani? Nu

Dacă ne frecăm pe corp cu banii nu vom obține nici un fel de satisfacție, dimpotrivă, poate ne infectăm cu cine ște ce bacili. Nici dacă ne uităm la ei nu prea avem vreo satisfacție din punct de vedere estetic.

De fapt banii nu sunt decât o promisiune a statului că acesta se obligă să-ți dea o anumită cantitate de bunuri sau servicii în schimbul lor.

Până nu demult acest lucru era chiar înscris în mod explicit pe anumite bancnote.

Valoarea banilor constă doar în ceea ce poți obține în schimbul lor, mâncare, obiecte, servicii.

Si atunci se pune întrebarea, de ce suntem impozitați în momentul în care obținem doar o promisiune că vom primi ceva de la stat, deci în momentul în care clientul nostru ne dă niște hârtii care se numesc bani, în loc să fim impozitați în momentul în care în schimbul muncii noastre primim lucruri “adevărate”, mâncare, apă, case, mașini, telefoane?

Ce s-ar întâmpla dacă am schimba locul impozitării, nu mai impozităm acolo unde se fac bani, adică unde muncim obținând în schimbul efortului nostru doar promisiuni din partea statului, ci acolo unde se obțin lucruri concrete în schimbul banilor, adică acolo unde statul își onorează promisiuniile.

Mai concret, nu mai impozitez nimic la cei care produc, nici profitul, nici venitul, nici CAS, CASS și ce o mai fi. Nimic.

In schimb, în momentul cumpărări a ceva, indiferent ce, de către o persoană fizică, indiferent cine, aplic impozitul.

Deci, măresc TVA-ul de la 19% la 50%, de exemplu, prin TVA înțelegându-se suma tuturor impozitelor, iar acest TVA îl încasez de la cei care cumpără, telefoane, televizoare, mașini, mâncare, case și alte lucruri. Un fel de taxare inversă aplicată la toate impozitele.

Bineînțeles că este posibil, ca și acum de altfel, să impozităm cu cote diferite anumite produse, în funcție de utilitatea socială a acestora. Astfel medicamentele “adevărate” ar putea fi impozitate cu o cotă mult mai mică decât suplimentele alimentare sau automobilele.

Ce se întâmplă însă în cazul celor care nu consumă, sau consumă foarte puțin, tezaurizând banii necheltuiți. Nu-i mai impozităm?

Ba da, chiar dacă aceste persoane nu își dau seama sunt totuși impozitate.

Bătrânul care a muncit o viață și și-a băgat banii sub saltea a muncit, datorită inteligenței sau muncii sale au fost produse valori utile societății, valori care au fost cumpărate de alții și care, inclus în preț au plătit și impozit. Deci și el merită să fie tratat în instituții de sănătate, să beneficieze de protecția poliției, etc. Dacă această persoană alege să nu tragă foloasele de pe urma promisiunii care i-a făcut-o statul sub forma banilor este alegerea lui, societatea nu va pierde nimic, dimpotrivă.

Rezultatul ar fi că cine cumpără mult, adică are venituri mari, indiferent de unde provin aceste venituri, va plăti impozite mai mari, cine cumpără puțin, adică are venituri mici sau nu-și transformă hârtiile alea care se numesc bani în lucruri, va plăti mai puțin.

Deci, nu impozităm munca sau creativitatea ci impozităm consumul.

Astfel impozitarea se va face extrem de echitabil, fiecare va plăti în funcție de ceea ce consumă, iar din TVA-ul acela se va împărți și pentru pensii, și pentru sănătate, și pentru tot ce e nevoie.

Un beneficiu colateral ar fi că sistemul birocratic al statelor s-ar reduce semnificativ, permițând ca resursele astfel economisite să fie direcționate către alte necesități. In fond de ce să mai plătim niște oameni care controlează evaziunea când evaziunea nu mai este posibilă?

Și prin această metodă cât se poate de simplă nimeni aflat într-un spațiu economic la frontierele căruia se face un control strict al valorilor importate sau exportate nu mai scapă de impozite, toți cei care consumă vor plăti taxe și impozite, și copilul căruia îi trebuie o țuță și bătrânul care mai are 3 zile de trăit și îi trebuie o perfuzie, și cei care muncesc și cei care sunt asistați și cei care au firmă și cei care vând pe okazii.ro. sau primesc mită sau fură.

Anton Kovacs

17 Mai 2017