Anton Kovacs – www.infokam.ro

EUTRIFON: Greu de înțeles aceaste taxe, în același timp numite şi Iheomise (urâte de divinitate) şi theophile (iubite de divinitate), minunate prieten!

Să luăm de exemplu TVA-ul. Dacă produsul pleacă cu preț de 10 drahme (fara TVA) de la făurar, el este vândut la 12 plus marja, adica undeva la 15 drahme către distribuitor. Ce face distribuitorul? Aplica TVA la 12 (adica TVA la 10 + TVA la TVA), mai adaugă marja si vinde la retailer. Bineînteles că distribuitorul deduce ceva mai mult TVA decât producătorul, nu? Schema se repetă la retailer și asa produsul ajunge sa fie în piața cu ~30 drahme, din care TVA la chestia asta e ~5 drahme. Dar, în numele zeilor, dacă e taxa pe valoarea ADĂUGATĂ, nu ar trebui ca de fiecare dată să se taxeze marja (adica ce adauga urmatorul în lantul trofic peste pretul de achizitie)?

SOCRATE: Greșești, prietene Eutifron! TVA-ul este taxa fixă pe preț pe care o plătește cel care cumpără.

Imaginează-ți dragul meu prieten următorul raționament:

Presupunem că făurarul nu cheltuie nimic dar produce de 10 drahme (deci valoarea adaugată este de 10 drahme). Produsul pleacă de la producător cu 10+2 TVA, ajunge la distribuitor care deduce (primește înapoi, sub o forma sau alta) 2 TVA aferent achiziției, adaugă 5 drahme adausul său, deci produsul costă până acum 10+5=15+TVA=18 drahme, detailistul plătește 18 dar deduce 3, adaugă 10 adausul comercial, prețul fără TVA devine 15+10 = 25 deci prețul la cumpărătorul final devine 25+TVA, adică 30 drahme.

In final avem adaus 10 la producător+5 la distribuitor+10 la retailer = 25 și

TVA 2 la producator +(-2+3 la distribuitor) + (-3+5 la retailer) = 5

Facem verificarea: 25 adaus x 0.20= 5 TVA

Concluzia este că TVA-ul este perceput numai pentru valoarea adăugată.

EUTRIFON: O fi bun Socrate calculul prin care încerci să demonstrezi că TVA este o taxă “cinstită”, dar pleacă de la o premiză total greșita: “presupunem că făurarul nu cheltuie nimic dar produce de 10 drahme”. Dacă făurarul cheltuie 8 drahme pentru a produce ceva pe care îl vinde apoi cu 10 drahme + TVA (ceea ce pare mult mai realist), tot calculul se dă peste cap, întrucât la final TVA rămâne 5 drahme, dar ar trebui să fie (2 + 5 + 10) * 0.2 = 3.4. Așa că poate principiile de bază ale TVA-ului le-or fi gândit zeii într-un fel, dar cum se aplică în cetate este cu totul si cu totul altceva…

SOCRATE: Pe Zeus, Eutifron! Premiza nu este gresită, doar că am pornit de la un anumit punct al lanțului pentru a nu lungi prea mult exemplul.

Dar putem porni “de mai jos”:

Deci, cumpăr o foaie de pergament cu o drahmă, TVA=0.2, mai cumpăr un stylus cu o drahmă + TVA 0.2, scriu pe foaia de pergament toată povestea cu TVA-ul, plata scribului este de o drahmă + 0.2 TVA, consider că munca cu explicațiile (valoare adăugată) merită 7 drahme, deci voi vinde pergamentul scris sub formă de lectie de contabilitate cu 10 drahme+2 TVA.

Ajungem la 7 drahme valoare adăugată și

2 – 0.2 TVA-ul pergamentului – 0.2 TVA-ul stylusului – 0.2 TVA-ul scribului = 1.4 TVA

Facem verificarea:

7 valoare adăugată x 0.2 cota TVA = 1.4.

Q.E.D., cum vor spune latinii peste 1000 de ani.

Putem merge și mai în jos “pe lanț” prea nedumeritul meu prieten, astfel putem spune că pentru fabricarea pergamentului s-au cumpărat piei de miel de o anumita valoare însoțită de un anumit TVA care se deduce.

Și mergând și mai jos, am cumpărat oi cu o anumită valoare însoțită de un anumit TVA care se deduce, am înmulțit oile din care se vor naște mieii din pielea cărora voi fabrica pergamentul și am adăpat mieii cu apă cumparată cu un anumit preț însoțit de TVA care se deduce.

Putem merge astfel până la facerea lumii unde “La început a fost cuvântul”.

EUTRIFON: De ce iubite maestre taxa pe valoarea ADĂUGATA se aplică prețului întreg?”

SOCRATE: Pentru ca prețul întreg este compus din mai multe valori adăugate mai mititele, fiecare din ele purtătoare de TVA, dragul meu prieten.

EUTRIFON: De ce taxa pe valoarea adăugată este plătită exclusiv de catre cei care nu adaugă nici un fel de valoare produsului, pe când cei care adaugă valoarea își deduc TVA-ul pentru achizițiile făcute ?”

SOCRATE: Deoarece TVA-ul este un impozit care taxeaza consumul, care în exces este și el dăunător (și un exemplu ar fi chiar criza prin care trece acum cetatea). Pe de altă parte nu-i vom taxa pentru consum pe cei care produc ceva, adică adaugă valoare, deoarece aceștia cumpără  doar pentru a putea aduce prin munca lor un aport mai mic sau mai mare la binele tuturor, muncă (valoare adaugată) care la randul ei este si ea taxată cu TVA.

EUTRIFON: Dar, cei vizati de Taxa pe Valoare Adaugata o pasează, dacă îmi permiți această expresie vulgară, mai departe, lucru care ar fi trebuit sa fie evident si zeilor care au impus aceasta taxă.

SOCRATE: O “pasează” mai departe, așa cum spui, pentru că, așa cum am spus mai sus, nu ei sunt cei care trebuie taxați ci doar cei care consumă sunt astfel pedepsiți. Consumatorul final nu mai “paseaza” nimănui TVA-ul, cel puțin în mod direct. De fapt îl paseaza, indirect, dar în alte coordonate de timp și spațiu, prin calitatea sa de producător de valoare adaugată, la un moment dat.  Și astfel, minunate Eutrifon, dacă extindem raționamentul destul de departe, vom ajunge la esența cea mai pură a economiei, marea taină pe care zeii au făcut-o înțeleasă doar pentru foarte puțini muritori:

Sau, folosind limbajul pe care îl vor folosi discipolii lui Arguriologus, cei care cândva se vor numi contabili,

întotdeauna debitul este egal cu creditul.