Despre maturi

Probabil că unii dintre voi știți ce sunt conturile, alea folosite de contabili.

Dacă nu știți imaginați-vă un dulap cu multe sertărașe în care se țin niște fișe pe care se scrie denumirea unui produs oarecare.

Pe unul din sertărașele acelea scrie “Materii prime”, pe altul “Combustibil” sau o altă categorie în care sunt clasigicate bunurile respective pentru a fi găsite mai ușor.

De aceea acelui gen de dulapuri i se spune și “Contoar”.

Iar varianta “necorporalizată”, contabilă, a fiecăruia din aceste sertare se numește “Cont”.
De exemplu, cumpărăm o mătură. Vom scrie pe fișa din sertarul “Furnizori” valoarea măturii, de exemplu 10 lei.
În felul acesta, oricând ne uităm pe fișa aia și adunăm sumele, știm cât am cumpărat.
Scriem și fișa din sertarul cu mărfuri 10 lei.
Dacă adunăm sumele de pe acea fișă vom ști care este valoarea măturilor sau a altor bunuri din prăvălie.

Este interesant cum în contabilitate același bun poate fi clasificat în mai multe conturi.

Cumpăr de exemplu mături, pentru a le revinde. Bineînteles că vor fi marfă (atentie, pentru a fi marfă, un bun oarecare este achiziționat în scopul revinzarii ca atare, deci fără nici un fel de transformare. Asta înseamnă că mierea la borcan nu este miere pur și simplu, și nici tabla decapată și vopsită nu este tabla ci “Tablă decapată si vopsită”.

Dar la un moment dat, voi avea nevoie de o mătură pentru a mătura prin curte.
Bineinteles că nu mă duc să cumpăr o mătură când am 10 maturi în prăvalie, așa că mătura respectivă se va transforma în alt material consumabil.

Cândva poate voi ajunge la concluzia că este mai rentabil sa adaug puțina valoare la măturile respective pentru a câstiga mai mult.

Deci, într-o prima fază dau măturile la strungar pe baza unui bon de consum, acesta le vaClipboard01 strunji coada, dupa care le va preda în magazie în baza unei note de predare. Deci, maturile devin materie primă iar după strunjire vor deveni produs semifabricat. Urmează să le dau la cineva să le vopsească, din nou pe baza unui bon de consum, vopsitorul le face coada roșie și le predă din nou la gestionar, de data aceasta măturile fiind deja produs finit, respectiv “Mături cu coada strunjită și vopsita în roșu”. Și după aceea le vând la altă pravalie și maturile vor fi din nou marfă, en-gross sau en-detail, dupa caz. Și aici ciclul poate fi reînceput.

Nu mai pomenim că dacă cumparăm o singură mătură și o dăm direct femeii de serviciu să măture pe jos, aceasta va fi material nestocat, (pentru ca gestionarul nici macar nu a vazut mătura respectivă, cu atit mai putin a apucat sa îi faca recepția și să o stocheze) , iar dacă cumpăram 10 maturi, tot pentru măturatul biroului propriu, acestea vor fi alte materiale consumabile. Dar asta nu ne impiedică, dacă maturile sunt de calitate, să le dăm în inventarul celor care le vor folosi, acestea ajungând astfel obiect de inventar, sau de ce nu, să le strunjim coada, să le vopsim în rosu …
Și să le facem mijloc de transport.