O soluţie ieftină pentru reabilitarea unei băi dintr-un apartament de bloc “ceauşist”

Se dă o baie de bloc care are mare nevoie de nişte reparaţii.

De-a lungul timpului tencuiala de pe pereţi a început să sune a gol în unele locuri când o ciocăneai, la un moment dat o “gâlmă în tavan s-a dovedit a fi un sac de ciment îndesat într-o spărtură a planşeului (nu glumesc, pe tavan era o umflătură care părea o greşeală de turnare a planşeului. Atunci cănd am vrut să o elimin m-am trezit în braţe cu un sac de ciment pietrificat, hârtia se păstrase bine) şi cu o gaură cu diametrul de vreo 60 cm în tavan, prin care se vedea cerul). Pereţii aveau din construicţie tot felul de denivelări şi bineînţeles nici un perete nu era paralel cu cei opuşi (e adevărat, “a construit tata cât nu puteţi voi să zugrăviţi”, dar a construit de proastă calitate).

Au mai trecut prin acea baie şi nişte instalatori emeriţi a căror lucrare făcea să îmi crească tensiunea de câte ori mă uitam la ce au făcut.

Şi se mai dă un buget mic, mic, putem spune inexistent, ceea ce se poate rupe dintr-o leafă mică. Şi foarte puţin timp pentru reparaţii, eventual câte o zi în vreun weekend.

Primul pas a fost să cutreier magazinele de bricolaj şi să văd ce pot învăţa de acolo.

Şi am învăţat că se găsesc acolo tot felul de cleiuri şi alte materiale interesante, sau că există ceva care se numeşte lambriu MDF:

MDF sau Medium Density Fiber (fibra de densitate medie) reprezinta un inlocuitor al lemnului foarte asemanator cu PAL – ul insa este alcatuit din fibre mult mai bine structurate.

Asta ii confera o rezistenta sporita si e principalul motiv pentru care se produc diferite obiecte din acest material.

Diferenta dintre lemn si mdf e ca acesta din urma este mult mai rezistent la umiditate, iar fata de pal poate fi prelucrat mult mai usor fiind un material “dens” si nu unul moale. Se aseamna cu lemnul masiv in constructia de mobilier si tamplarie datorita rezistentei dar si a furnirurilor cu care poate fi imbracat. Aceste furniruri pot fi naturale sau artificiale si pot avea texturi foarte asemanatoare ca aspect cu lemnul masiv. MDF-ul poate fi prelucrat si prin vopsire, lacuire sau melaminare.

Lambriurile laminate MDF sunt utilizate pentru finisajul pereţilor interiori (verticali sau oblici) şi al plafoanelor locuinţelor şi spaţiilor comerciale. Lambriurile au la bază un strat de fibră lemnoasă de densitate medie (MDF), care este acoperit de un strat de melamină. Ca si decor acesta poate avea diferite culori, prin laminarea lor obtinandu-se decoruri ce imita foarte bine lemnul.

Despre tavanul fals ştiam de când mi-am “reparat” sufrageria, tot singur şi tot cu un buget minuscul.

Am consultat nişte specialişti în construcţii întrebându-i cât de fiabilă ar fi soluţia acoperirii pereţilor băii cu lambriu MDF. Raspunsul unanim a fost să nu încerc să fac aşa ceva ci să apelez la nişte meseriaşi care să imi placheze pereţii cu plăci ceramice, de preferinţa din Spania sau Italia. Sau pur şi simplu să zugrăvesc peteţii pentru ca aceştia “să respire” (că prin faianţă respiră de nu mai pot, numai aer de munte şi ozon).

Am hotărât să nu-i ascult, unul din motive fiind că nici nu îmi permiteam să-i ascult, aşa că am pus mâna pe o ruletă, am măsurat pereţii şi am cumpărat cantitatea de lambriu MDF necesară. Am mai cumpărat şi câţiva metri de şipcă de brad, câţiva metri de colţar MDF şi nişte holzşuruburi de mai multe dimensiuni. Şi tot felul de cleiuri, să fie.

Am spart tencuiala peste tot unde suna a gol şi am reparat-o. După aceea am stropit toţi pereţii cu o soluţie antimucegai. Pe suprafeţele pe care urma să lipesc tavan fals am mai aplicat şi o soluţie de impermeabilizare (care bănuiesc că era aracet diluat cu apă vândute sub un nume pompos).

Pentru a nu mă chinui să găuresc pereţii din beton pentru fiecare lamelă de lambriu am preferat să fixez pe perete câteva şipci orizontale, urmând ca lambriul să fie fixat cu holzşuruburi pe aceste şipci, cam ca în poza de jos (care nu este a mea ci este o poză găsită pe internet la 8 ani după cele descrise mai sus). Spre deosebire de poza de jos eu am montat pe perete doar 3 şipci, una sus la îmbinarea cu tavanul, una la mijloc şi una jos. Lamelele de lambriu sunt prinse de şipcile de jos şi de sus, iar cea din mijloc are rolul de a împiedica curbarea acestora către perete.

In acest fel pe langă că am economisit o grămadă de efort am mai obţinut şi un spaţiu de 15 mm în spatele lambriului, spaţiu prin care am putut să trag nişte cabluri. Si toată lucrarea este destul de portabilă, dacă se strică ceva pentru demotarea unei şipci de lambriu nu trebuie decât să deşurubez două holzşuruburi.

La îmbinările pereţilor am folosit colţare din MDF pe care le-am lipit cu silicon sanitar transparent.

Tavanul şi o parte din pereţi au fost acoperiţi cu tavan fals de o culoare apropiată, care a fost pur şi simplu lipit pe perete cu un adeziv pentru polistiren.

La îmbinările între diferitele suprafeţe (cadă cu perete etc) am folosit silicon sanitar de culoare albă.

Pentru că îmi cunosc limitele am chemat un instalator care a rezolvat problema caloriferului şi mi-a montat un nou rezervor WC.

Am mai cumpărat un dulăpior şi două spoturi şi în final am ajuns la o cheltuială de vreo 1600 de lei, sumă în care intră toate materialele cumpărate, inclusiv noul dulăpior cu oglindă, noul calorifer, uşa, materialele pentru instalaţiile sanitare şi manopera instalatorului. Toată distracţia s-a rezolvat într-un weekend şi cu excepţia instalaţiilor sanitare nu a fost nevoie de nici un ajutor. Şi toate suprafeţele sunt lavabile.

Iată cum arăta totul înainte şi după reparaţii:

De la povestea de mai sus au trecut 8 ani.

Aparatul de fotografiat folosit pentru a face pozele din acest articol este altul, s-au mai ars câteva becuri, ba chiar şi bateriile ceasului de pe perete au trebuit să fie schimbate de câteva ori.

Intre timp altora, care şi-au montat faianţa pe peretele băii, le-au mai căzut câteva plăci.

După părerea specialiştilor în construcţii în acest moment baia mea ar fi trebuit să fie o ruină, MDF-ul de pe pereţi ar trebui să fie putrezit din cauza umezelii, ba chiar întreg blocul în care locuiesc ar fi trebuit să se fi dărâmat din cauză că am procedat altfel decât m-au sfătuit ei.

Dar, parcă pentru a le face în ciudă, cu excepţia ferestrei pe care vopseaua s-a îngălbenit, totul arată ca în prima zi, nici urmă de mucegaiuri, ciuperci sau cine ştie ce alte grozăvii. Lambriul şi tavanul fals arată impecabil. Până şi ceasul cumpărat de la un “38” e la fel de precis ca un Rollex Smile