De ziua curățeniei.
În ultima săptămână în presă și pe Facebook au apărut o mulțime de “anunțuri” prin care li se sugera cetățenilor că ar fi frumos să meargă sâmbătă, de Ziua Curățeniei, pentru a participa voluntar la curățarea orașului. Erau publicate chiar și hărți cu locurile de adunare. O mulțime de muncă pentru ca totul să fie organizat perfect.
Se dorea o implicare cât mai mare a cețățenilor, fiecare din noi să ieșim și să curățăm hârtiile, PET-urile, chiștoacele, cel puțin din apropierea zonei în care locuim. Pentru că, spun inițiatorii acestei acțiuni, cetățenii sunt principalii vinovați pentru gunoiul din oraș, așa că e normal ca tot ei să facă și curățenia.
Acțiunea s-a dovedit un fiasco, nu a participat aproape nimeni. Pentru că era sfârșitul de săptămână oamenii s-au odihnit, unii s-au dus după amiază la meci, alții s-au plimbat cu copii, sau cu cățeii, sau poate au citit o carte sau poate au plecat din oraș.
***
La un moment dat cineva de la televizor m-a întrebat dacă implicarea cetățenilor este o soluție pentru curățenia orașului.
Și am răspuns că asta e o prostie. Că nu putem rezolva o problemă pur tehnică cu ajutorul cetățenilor, pentru că cetățenii sunt strungari, contabili, șoferi sau ce sunt, nu operatori de salubritate.
Susțin în continuare acest lucru.
Exista vreme în care o parte din spațiul public aparținea cumva cetățenilor.
Oamenii își măturau în fața casei, aveau grijă de acea suprafață, strângeau toamna frunzele și le dădeau foc, făceau acolo o bancă pe care stăteau seara la o poveste cu vecinii. Văruiau cei doi-trei pomi din dreptul casei. Unii își betonau trotuarul, curățau șanțul din față casei, făceau rost de un tub de azbociment ca să își facă un mic podeț în dreptul porții pe care putea intra mașina cu lemne sau, mai târziu, mașina proprie. Sau, tăiau doi-trei pomi și făceau o mică parcare acolo…
Mai târziu s-au mutat la bloc.
Acolo proprietarii sau locatarii nu mai mătură singuri, există o femeie de serviciu, plătită pentru a face curățenie atât pe scara blocului cât și pe porțiunea de stradă din fața blocului și pe acea platformă pe care sunt amplasate pubelele de gunoi.
Spațiul de pe restul străzii nu îi mai interesează, nu mai e al lor, cum era strada din Blașcovici, Elisabetin, sau de la țară. Spațiul personal se termină la scara blocului. În oraș cetățenii nu mai își fac pe stradă o bancă sau o masă, sau o parcare sau să planteze pomii care le plac. Acela, dincolo de la ușa scării sau dincolo de poarta casei, e un spațiu impersonal care aparține orașului, care face acolo ce vrea, parcare, fără să-i întrebe pe cetățeni dacă le convine, sau biserică, sau altceva. Iar pentru curățenia spațiului din oraș, care nu le aparține, cetățenii plătesc, tot impersonal, sub formă de taxe și impozite. La rândul lor, orașul, statul, autoritățile, de fapt nici nu ne interesează cine administrează această treabă, sunt datoare să plătească pe cineva ca să dea cu mătura, să repare asfaltul, să tundă iarba și să facă ce mai trebuie făcut.
Nu interesează pe nimeni că pe trotuar este un chiștoc, cineva este plătit să curețe. Nu interesează că cineva a aruncat o hârtie, cineva este plătit să ridice acea hârtie. Și, la actualul nivel al civilizației, acel cineva trebuie să amplaseze acolo și un coș de gunoi, ca trecătorii să aibă unde să-și arunce hârtia de la langoș, batista folosită, ambalajul de la napolitană, coaja de banană sau ce o fi și să se asigure că acel coș de gunoi este golit de câte ori este nevoie.
Iar dacă acel cineva nu a amplasat acolo acel coș, trebuie să își asume acest lucru și să nu se plângă că sunt hârtii pe stradă. Cetățeanul nu poate să circule cu hârtia de la langoș în mână și nici nu poate să-și bage coaja de la banană în buzunar, se va uita în jur și dacă nu vede un coș de gunoi la o distanță rezonabilă o va arunca pe jos, așa cum este normal. Pentru că asta este normalitatea, nu să cerem autorizații de construcție pentru amplasarea unor coșuri de gunoi, nici să facem licitații pentru cumpărarea unor coșuri de gunoi care costă câțiva lei dacă le comanzi online, nici să stăm în tot orașul fără coșuri de gunoi de o mulțime de timp și nici să umblăm cu gunoiul în buzunar pentru că cineva este incompetent.
Este o greșeală să culpabilizăm cetățenii pentru că pe stradă mai este gunoi.
De fapt nici nu e chiar atât de mult gunoi cât lasă să se înțeleagă cei care vor mai mulți bani pentru curățenia orașului, adevărul este că în Timișoara nu este mai mult gunoi decât în oricare oraș din Europa. Poate gunoaiele sunt “mai bogate”, poate se strâng mai des, dar sunt tot atâtea pentru că și la noi, și la Berlin sau la Cap Ferrat cetățenii produc tot 0,2, poate chiar 0,25 mc de gunoi/lună/persoană, iar componența acestuia este aproximativ aceeași.
Ar fi bine ca la noi să fie și mai multă curățenie decât este la alții, dar, așa cum am spus, acest deziderat îl pot realiza profesioniștii, nu cetățenii.
Este o greșeală să ne pierdem timpul cu genul acesta de acțiuni care au legătură mai degrabă cu elevii din perioada ceaușistă care mergeau în primul trimestru la culesul cartofilor, decât cu civilizația europeană. Probabil nici nu sunt organizate pentru eficiență ci doar pentru a justifica existența vreunei organizații sau pentru a mai bifa câte o acțiune a unor politicieni care își fac astfel capital electoral.
Facem curățenie o dată pe an în Timișoara. Sau o dată – de dpuă ori pe an pe malurile canalului Bega. Acțiuni fără folos și fără sens, la un capăt niște oameni se imbolnăvesc de reumatism strângând PET-urile din apă, din amonte vin altele. Ca să faci curățenie pe Bega, pe malurile ei sau în întreg orașul trebuie să o faci zilnic, 365 de zile pe an, și să îti organizezi politici pentru a face acest lucru. Am scris în urmă cu câțiva ani cum s-ar putea face, nimeni nu a mișcat un deget, probabil cei care ar fi trebuit să o facă nici nu au înțeles ce am vrut să spun.
Ați văzut dumneavoastră ONG-isme din astea la Amsterdam, Bergen, Dusseldorf, New York sau Vladivostok? Să cheme cineva cetățenii să adune de pe stradă gunoiul pe care firmele de curățenie, plătite pentru asta, nu îl adună? Nu cred, Pentru că dacă s-ar întâmpla așa ceva ar fi cea mai sigură rețetă ca acei politicieni să nu mai fie aleși în veci, presa și cetățenii i-ar penaliza imediat.
Poveștile cu voluntarii care fac acolo tot felul de lucruri sunt povești, până și acele “Trümmerfrauen” care ne sunt arătate periodic când se dorește să se ilustreze civismul erau de fapt femei angajate și plătite să facă acea treabă, nu cetățeni voluntari.
Sunt și voluntari, aceștia fac o mulțime de lucruri pe care nu le face altcineva, dar nu pentru a face munca cuiva care e plătit pentru ceva și nu își face treaba.
Dacă chiar vrem să rezolvăm problema gunoiului de pe străzi ar trebui să o facem impunând celor care sunt plătiți pentru treaba asta să fie mai eficienți. Sau să contractăm acest serviciu cu alții care doresc să câștige bani făcând ceva util. Să eliminăm intermediarii păguboși care nu au nici mături, nici angajați care mătusă dar încasează o parte din banii pe care cetățenii îi plătesc pentru acest serviciu.
Poate ar trebui să le impunem să angajeze mai mult personal. Sau ca în loc de mături de nuiele (cu fire de plastic dar tot mături de nuiele sunt) să folosească aspiratoare sau altceva. Investind în mijloace moderne de producție nu numai că economisești muncă manuală, care e scumpă, dar calitatea serviciului prestat poate să crească. Sunt multe lucruri care s-ar putea face, tot la banii ăștia sau chiar mult mai puțini bani.
Poți să te organizezi altfel, de exemplu folosind întotdeauna aceiași angajați pe aceleași străzi îi responsabilizezi pe aceștia, atât ei cât și cetățenii și angajatorul vor ști că angajatul Dumitrescu e de vină că pe acea stradă este gunoi. Si totodată angajatul Dumitrescu va fi mândru dacă cetățenii se vor lăuda cu strada lor curată.
Poate ar trebui să impunem să se monteze coșuri de gunoi cel puțin în fiecare intersecție din oraș. Nu astăzi, nu peste o lună, sau cândva, ci săptămâna viitoare, până vineri la ora 12.00.
Și pe de altă parte, poate ar trebui ca cei care îi controlează pe operatorii de salubritate să fie angajați ai primăriei, plătiți de primărie și nu de altcineva, care răspund în fața primarului și a șefilor pe care îi au în primărie, care sunt controlați, oameni calificați dar nu numai formal, meseriași bătrâni, care știu să citească o balanță contabilă, știu ce este acela un flux informațional, un bon de consum, un FAZ, un stat de plată, nu niște politicieni vremelnici care se schimbă periodic și oricum nu prea înțeleg ce au de făcut acolo.
