Există în viață fiecăruia din noi oameni care într-un anumit moment al vieții îi sunt foarte apropiați, după care drumurile se despart și nu mai auzim nimic despre ei.

După ani și ani  nu că am dori neapărat să-i întâlnim, în fond nu prea mai au nimic comun doi oameni care au trăit în universuri paralele timp de câteva zeci de ani, dar am dori să știm ce s-a întâmplat cu ei în anii care au trecut de când nu i-am întâlnit.

Astazi acest lucru e relativ simplu, toată lumea are internet așa că cel puțin teoretic poți să găsești informații despre oricine.

Din păcate am putut constata că există totuși unii oameni care dispar, nu au lăsat urme pe internet, nu au Facebook, nimeni pomenește nimeni despre ei…

Să încercăm totuși să-i căutăm, folosind informații pe pe care mi le reamintesc, puterea internetului și amabilitatea prietenilor de pe Facebook.

Incep cu el pentru că astăzi este ziua lui.

S-a născut în 31 mai 1958, ora 23

Viețile noastre s-au intersectat în copilărie și la un moment dat am aflat că la o oră de momentul în care mama lui Călin l-a născut, mă nășteam și eu.

Deci Calin e mai în vârstă cu o oră, sau o zi, sau o lună decât mine.

In copilărie amândoi am locuit în Blașcovici. El locuia pe strada Alexandru Lăpușneanu, la numărul 3.

Tatăl său, inginer șef la o intreprindere de prelucrare a lemnului (Mobila Banatului ?) avea în anii 60 o mașină Wartburg (311?).

Avea o verișoară Diana, al cărei tată a murit într-un accident de mașină, mai avea un unchi al cărui prenume era Pupa.

Pânăprin clasa a IV-a am fost aproape nedespărțitți, am fost și la grădinița de pe strada Țebea împreună.

El a făcut cel puțin clasele primare la Lenau.

Foarte talentat la desen.

Cândva în 1968 drumurile noastre s-au despărțit, Călin împreună cu părinții săi s-a mutat pe strada  Piatra Craiului, în blocul de vis-a-vis de Cina, undeva la etajul 1 și de atunci nu mai știu nimic despre el.

Căline, oriunde ai fi acum,

La mulți ani!

Cândva la sfârsitul anilor ‘50 sau la începutul anilor ‘60 în zona pieței Küttel / Mocioni, s-au născut și au și locuit acolo o vreme două surori. Este posibil să fi fost gemene.

Nu le-am cunoscut niciodată dar știu că există.

Tatăl lor avea un prenume sau un nume cu rezonanță sârbă, posibil Milorad și sigur a lucrat într-o perioadă la UMT într-o meserie legată de curentul electric, electrician, poate tehnician în domeniul electric sau așa ceva. Era un mare cititor și purta ochelari cu multe dioptrii. Dacă mai trăiește are acum peste 80 de ani.

E posibil ca fetele să fi avut și un unchi (Sandu?).

Cam astea sunt toate informațiile, puține.

Dacă fetele astea mai trăiesc și dacă mă caută (acum fetele au în jur de 60 de ani, deci probabil au și nepoți) vor avea cea mai mare surpriză din viața lor

Chiar și copil era un tip extrem de stilat, ca un lord englez, cu multă imaginație, inteligent.

Locuia pe strada Țebea nr. 2, în clădirea în care era și Bufetul Stadion.

La un moment dat, înainte de începerea scolii, este posibil să fi locuit în Sinaia, sau cel puțin avea rude acolo.

Am fost împreună la grădinița de pe strada Țebea, la Școala Generală 9, Liceul 6 și Generală 18 dar după aceea a dispărut și nu mai știm nimic despre el nici eu, nici alți foști colegi de clasă.

In perioada în care am fost în clasele V-VIII, la Liceul 6 și Generală 18, am fost nedespărțiți.

Locuia în Circumvalațiunii I, Bloc E8, ap 15, scara B, parcă

Este posibil să fi plecat în Germania la un moment dat, este posibil să fi ajuns arhitect, acolo sau aici, avea o soră mai mică, la un moment dat a fost membru al cenacului Helion.

Fetele

Dacă pe unii băieți este greu să-i găsești, cu fetele acest lucru este practic imposibil.

Nu numai că nu au învățat să folosească internetul, dar s-au mai și măritat, cu alții și acum tor ce mai știu despre ele este un prenume

Câteodată, când merg în vizită la mama, în Circumvalațiunii, mă mai uit după ele, poate o recunosc pe vreuna.

Apoi realizez că fetele cu ciorapi albi până la genunchi din urmă cu 50 de ani, pe care le visam atât ziua cât și noaptea, sunt acum niște venerabile doamne în vârstă de peste 60 de ani

Totuși, Ciupe Nicoleta, Ciolan Mariana, Bănățeanu Larisa, Dioszegy Marta, Duma Doinița, cineva tot trebuie să vă cunoască, ce interesant ar fi să aflu cum a fost viața voastră în ultimii 50 de ani.

Poza de mai sus a fost făcută la terminarea clasei a VIII-a, în 1973, pe treptele de la intrarea profesorilor la Generală18, iar toate fetele al căror nume l-am pomenit sunt născute în 1958 și locuiau pe atunci în Circumvalațiunii sau Blașcovici.

Doamnelor nepoate sau domnilor nepoței, făceți-le bunicilor un cont de Facebook și învățați-i să-l folosească, să știe lumea de ei.

Anton Kovacs