Eu pe cine votez?

Suntem în plină campanie electorală.

PSD se luptă cu PNL, mai sunt și cei de la alianța USR/Plus, Băsescu bântuie și el prin țară, independenții fac și ei ce pot și ce îi duce mintea …

Care o fi mai bun?

Nu o să vă spun eu acest lucru, dar, o să vă spun cum îi percep eu pe fiecare

Pe de o parte avem PNL, PSD & Comp

Acestea sunt grupări “clasice”, care consideră că oamenii trebuie conduși de politicieni, adică de o elită formată din oameni care pot să conducă orice, fie că e vorba despre agricultură, medicină sau altceva.

Ori de câte ori încerci să le spui că poate nu e bine așa îți vor da exemplul Ecole Nationale d’Administration (ENA), o școală care pregătește conducători, o castă din care cei din partidele clasice vor să ne facă să credem că că fac parte prin naștere.

In viziunea lor sistemul trebuie să rămână aproape neschimbat, urmând să fie schimbați doar conducătorii acestuia.

PNL, ca și PSD, consideră că societatea ideală este societatea de dreapta, de inspirație neoprotestantă, unde oamenii sunt împărțiți în grupuri de interese.

Adică individul în centrul grupului, familia în cercul interior, alți asociați (frații, famiglia) în cercul exterior. Ceilalți, din exteriorul cercului fie nu ne interesează, fie sunt dușmani.

Dar, dacă interesele cercului o cer, putem să ne aliem cu oricine pentru a ajunge la scopul dorit.

Găsiți această temă liberală de inspirație neoprotestantă în orice manea românească, ” eu și copii mei pentru care am muncit și am suferit, mă distrez cu prietenii și să moară dușmanii de ciudă”.

PSD și asociații săi, formațiuni cu un puternic mesaj naționalist-șovin, cu o puternică influență teocratică, în ciuda declarațiilor lor nu sunt chiar ceea ce se declară, adică formațiuni de stânga.

Stânga înseamnă dreptate socială, dominația științei și a progresului, combaterea misticismului, lucuri care nu au nici o legătură cu moaștele și sfinții, referendumuri care limitează libertatea de conștiință, cu nenumăratele biserici și vile construite în ultimii ani și nici cu eliberarea bandiților din pușcării.

Stânga PSD-ului și a asociaților săi este de fapt stânga șefului de șantier care închide ochii când cineva fură un sac de ciment, știind că acea persoană nu va mai avea tupeul să îl întrebe cu ce bani și-a făcut vila.

Membri sau simpatizanții PSD nu sunt decât lumpenproletariatul de la marginea orașelor care trăiește pe muchia legii, bișnițarii care vindeau Kent în față marilor restaurante și acum fac afaceri cu statul, securiștii care cu ocazia privatizării prin MEBO s-au infiltrat în acționariat și au pus mâna pe economia țării, țăranii care trăiesc din subvenții nemaifiind nevoiți să muncească pământul, mecanicii auto care “sudează” blocul motor cu superglue sau medicii care nu se uită la tine până nu le bagi ceva în buzunar, o grupare eterogenă de complicități al cărei singur scop este căpătuirea membrilor săi.

De aceea putem considera că PSD practic nu are doctrină, nu este de stânga, nu este de dreapta, este doar un grup organizat piramidal format din oameni care doresc prosperitate fără a da nimic în schimb, și care nu se împiedică de noțiuni abstracte cum ar fi legea sau bunul simț.

PNL nu este un adversar chiar atât de mare al PSD pe cât s-ar putea crede.

O știu și ei, au dovedit-o în trecut, mai mult chiar, au preluat elemente de campanie specifice PSD-ului, vezi povestea cu afișele lipite în numele USR, dar nu numai.

PNL, în ciuda numelui său, nu este o formațiune cu adevărat liberală, un partid simpatizat de către intelectualitatea progresistă și de clasa medie, cum sunt, de exemplu, liberalii în America, ci este mai curând o formațiune de dreapta, destul de departe de centru și în ciuda aparențelor, foarte apropiată de PSD.

In general membri PNL au fost recrutați din rândul gulerelor albe, profesori, medici, top management etc.

Dar să nu facem greșeala de a crede că toți membri PNL sunt niște tehnocrați.
Nici pe departe.

Pentru că prima condiție a înscrierii într-o formațiune politică, indiferent de doctrina acesteia este oportunismul, adică dorința de a câștiga ceva din această înregimentare într-o structură în care există avantaje dar există și obligația de a executa niște ordine, scopul lor, ca al tututor politicienilor, nu este neapărat bunăstarea poporului sau alte lucruri din acestea, ci așa cum am spus mai sus, obținerea de avantaje pentru cercul din care care persoana respectivă face parte.

Si pentru că acum sunt niște oportuniști putem bănui, știți poveste a cu lupul și blana,  că acesta a fost modul lor de comportare în întreaga viață, au lăudat pe cine trebuie, au criticat pe cine trebuie, au spus sau au scris ce li s-a spus să spună sau să scrie, și astfel, nu neapărat datorită competenței, trecând în mod formal printr-o facultate, niște masterate făcute tot formal, poate un doctorat, dar fără o contribuție fundamentală în domeniul pe care l-au studiat, au ajuns în poziția “civilă” pe care o ocupă în prezent.

Dacă la un moment dat interesele o vor cere putem să ne așteptăm la o aliantă între PSD și PNL, au mai făcut-o și este posibil să o mai facă.

Mai mult, impresia mea este că aceste două grupări au susținere comună, nici PSD nu sunt susținuți de ruși, nici PNL de democrațiile occidentale, ambele sunt susținute de alt licurici care pariază pe ambele tabere care pot fi cumpărate, una oricum va câștiga.

Nu în ultimul rând, adversarii PNL trebuie să știe că dacă PSD sunt susținuți pe față de biserica tradițională, ortodoxă, și PNL-ul beneficiază de susținerea unor grupări asemănătoare, o armată imensă, extrem de disciplinată, care votează strict conform ordinelor primite în zilele premergătoare votului.

De cealaltă parte avem USR și Plus.

Ambele aceste formațiuni doresc să schimbe fundamental structura statului, de aceea sunt numite formațiuni “antisistem”.

In primul rând ei vor ca “statul” să fie format din oameni de rând, profesioniști fiecare în meseria lui, deci sistemul să fie schimbat în structura sa.

Deci, nu o lume condusă de niște politicieni care au meseria de conducători, ci o lume condusă de tehnicieni, fiecare un bun specialist în ceea ce face pentru a-și câștiga existența.

Vulgarizând puțin, șeful de la “Șosele” de exemplu, nu va mai fi numit de către partid, ci se va da un anunț în mai multe publicații “orașul x organizează concurs pentru ocuparea postului de șef pentru “Șosele”. Condițiile sunt următoarele…”
Si asta la toate nivelele.

O altă caracteristică a USR & Plus, mai mult Plus, este că ei doresc o societate “deschisă”, în care toți cei capabili și care doresc să o facă pot participa, spre deosebire de PSD & PNL, care sunt adepții unei societăți “închise”, în cercuri de influență.

Din punct de vedere al situării față de centru, USR și Plus, cel puțin până se vor îmburghezi și ei, sunt plasați la stânga PNL.

Să nu se înțeleagă că sunt comuniști sau ceva de genul acesta, nici pe departe, ci o stângă tehnocrată, în care interesul societății este superior interesului individual de grup, diferența față de stânga “clasică” fiind că societatea nu este un neam, sau o țară sau altă entitate abstractă, ci suma tuturor indivizilor și fiecare individ în parte este important și trebuie protejat pentru că dacă o celulă este bolnavă întreg corpul va suferi.

De fapt stânga USR&Plus este foarte asemănatoare cu liberalismul american, sau cu cei care conduc în prezent nordul Europei, liberali dar cu politici sociale foarte accentuate.

Pe scurt, dacă cei din PNL spun că fiecare om trebuie să gândească “eu trebuie să trăiesc mai bine”, iar dacă nu reușește va fi repudiat de către societate, cei din USR & Plus spun că “fiecare din noi trebuie să avem un trai îndestulător, dar fără excese, obținut într-un mod onest, chiar dacă asta înseamnă că o minoritate va trăi mai puțin bine decât până acum”.

Nu-i îmbogătim neapărat pe profesori și medici, dar facem învățământ și sistem de sănătate la cele mai înalte standarde.

Si în interiorul alianței USR & Plus există diferențe.

USR este un partid format din teoreticieni, oameni care o viață întreagă au gândit cum să facă lucrurile dar, din păcate rațiunea lor este pură, nu are ca bază experiența, care la rândul ei trebuie să aibă la bază practica.

Ei sunt ONG-iști, filozofi, oameni de genul ăsta care au importanța și dreptatea lor, dar care nu prea au călcat în niște balegi pe tarlalele patriei și nici la strung nu prea au lucrat la viața lor.

Si fiind filozofi de felul lor sunt predispuși să facă din nou greșelile făcute înaintea lor de către alții, la fel de bine intenționați și la fel de filozofi.

Dacă ne gândim bine, nici Eminescu, nici Eliade, nici Cioran nu au fost neapărat niște îngeri care nu au greșit niciodată.

Plus este format din oameni a căror experiență de viață se bazează pe practică și ca urmare inițiativele lor se bazează pe niște cunoștințe concrete despre cum este cu adevărat viața.
In raport cu societatea actuală din România ăștia sunt tinerii ingineri, tobă de carte, plini de inițiativă care se duc la inginerul șef propunând un utilaj minunat care ar mări productivitatea de câteva zeci de ori, iar ăla le zice să lase filozofiile și să se termine mai repede pontajul ăla în Excel, așa că inginerașul ăla se va duce acasă și fără să spună la nimeni va proiecta utilajul ăla pe masa din bucătărie, urmând ca peste ani și ani, când va ajunge el șef, să pună ideea în practică.

Singura problemă este că ei vor să schimbe sistemul, strungul ăla vechi din anii 50 și să pună în locul lui un strung pe care se va lucra mai bine și mai ușor, dar, din păcate, mulți dintre strungarii patriei nu vor să învețe să lucreze pe un strung nou.

Ar mai fi Băsescul…

Spun Băsescu pentru că dacă aș spune numele formațiunii care îl susține nu ar ști nimeni despre cine vorbesc.

Un mare polițician a cărui greșeală fundamentală este atașamentul inexplicabil (sau interesat) față de instituțiile de forță, armata, servicii secrete etc, și față de marele licurici căruia, după propriile afirmații, i-o suge.

Din păcate, un iubitor al armatei, naționalist și iubitor de americani nu cred că este foarte potrivit pentru a face parte dintr-un organism al cărui țel este eliminarea frontierelor și crearea unei singure, mari și minunate țări, Europa.

Dacă Traian Băsescu a fost potrivit în perioada în care a fost președinte, acum e un om care, cred eu, îmbătrânește într-un mod nu foarte frumos.

Si independenții

Pe independenții care candidează la europarlamentare nu prea îi cunoaște nimeni în afară de propriile familii.

Dar unul din ei a găsit totuși o modalitate de a se face cunoscut, săptămâna trecută.

Candidatura asta la euro parmlamentare nu e o afacere rea, dacă îi iese, după un mandat, dacă ești econom, rămâi cu minim un milion. Euro nu Lei. Fără să furi. Si la asta se adaugă și o pensie respectabilă.

Partea proastă este că nimeni nu îl cunoaștea.

Nu are bani, pentru că activismul nu generează nici salarii și nici dividende, deci trebuie să-și folosească resursele cu maxim de randament.

Se gândește unde să meargă să-și facă campanie.

Să meargă în Moldova, acolo unii au strâns semnături pentru el, deci poate ar strânge destui simpatizanți pentru un mic miting electoral.

Sau să meargă la Ploiești, Pitești, Onești, Bârlad, Focșani, localitatea în care s-a născut, Constanța, Galați, localități destul de mari, cu mulți oameni pe care să încerce să-i convingă să-l aleagă?

Nu.

Va merge în Valea Uzului, un sat aflat la capătul lumii, cam unde am desenat eu punctul acela roșu pe hartă,  o localitate a cărei populație este de 3 locuitori, probabil toți în vârstă, probabil toți vorbitori de limba maghiară