Amurgul Idolilor

Amurgul Idolilor

 

Anton KOVACS

Dupa o zi caniculara peste tara s-a lasat intunericul.

In pietele marilor orase, grupuri de pulimi (1) se uita in tacere la monitoarele imense pe care defileaza de cateva minute textul “Breaking News”.

In studioul Antena 3 discutia a lancezit. Radu Tudor se uita nervos la ceas: mai sunt 5 minute.

 

In holul de la intrarea spitalului Floreasca pot fi vazuti cativa cetateni care au preferat sa vina ceva mai devreme pentru a evita traficul infernal de la orele tarzii. Toti au buchete de trandafiri rosii in mana.

In camera de operatii membrii echipei multidisciplinare de specialisti se uita la ceasul fixat pe perete. Cu totii sunt deja pregatiti sa-si faca datoria si asteapta sosirea bolnavului. In randul echipei domneste calmul si siguranta care caracterizeaza adevaratii profesionisti.

 

O multime de reporteri asteapta in fata casei, au fost anuntati din regiile televiziunilor ca urmeaza sa se intample ceva important.

In bucataria aceleiasi case echipa ambulantei sta in jurul unei mese si soarbe in tacere cafeaua servita in delicate cescute din portelan chinezesc. Un asistent plictisit priveste prin usa intredeschisa la targa lasata in hol.

La etajul 3, dand dovada de solidaritate, familia si prietenii apropiati,  adunati in jurul Doamnei, urmaresc la televizor “Celebrităţile timpului tău” cu Nicole Kidman.

 

Biblioteca este plina de lume.

– In nici un caz nu va puteti duce in halul asta la spital, spune avocatul.

Ranitul ofteaza si jenat ca este vazut cu hainele murdare se adreseaza politistilor “imi pare rau ca sunteti nevoiti sa vedeti asa ceva”.

Se ridica, se duce in dressing sa-si schimbe maieul si camasa care sunt pline de sange, dupa care se intoarce si se culca la loc pe podea.

Cu grija, pentru a nu declansa un accident, un domn cu tenul rozaliu îi pune din nou in mana dreapta pistolul Smith & Wesson calibrul 0,38.

Podeaua este murdarita de sangele care tasneste prin cele patru gauri pe care glontul, in miscarea sa bezmetica, le-a provocat.

O doamna din apropiere plange sfasietor.

– Katy, mai incet draga, deranjezi vecinii, spune Bunica, mai bine aranjeaza-i ca lumea fularul la gat, poate va fi curent in masina.

Katy tace si suspinand se apleaca sa aranjeze nodul fularului Burberry de la gatul ranitului. Observa eticheta pe care este inscriptionat pretul de 350 euro, o dezlipeste si se uita in jur cautand un cos de gunoi. Negasind nici unul o baga in buzunar (2).

In apropiere, un barbat inalt, cu mustata, discuta in soapta cu altul, scund si brunet, care lasa deoparte superbul exemplar din Amurgul Idolilor, legat in piele de vitel visinie, din care tocmai citea, “cand am auzit zgomotul chiar m-am speriat, am crezut ca i s-a spart unui camion roata dreapta-fata”.

Intr-un colt, un domn cu capul lucios, inarmat cu o lupa Bausch & Lomb, studiaza cu atentie semnatura de pe tabloul aflat in fata sa. Isi da seama ca este un fals.

In alt colt un ministru îi povesteste la telefon Presedintelui ce s-a intamplat.

La birou o doamna, usor trecuta de cea de-a doua tinerete, scrie ceva. Deoarece textul este partial acoperit cu mana nu se poate citi decat “Sursa Sanda informea..”

Cei doi politisti asteapta respectuosi in apropierea usii, in tocul careia se pot vedea urmele gloantelor. Unul din ei gafaie usor, a obosit putin dupa efortul facut in urma cu cateva minute.

Se poate observa ca nimeni nu stie precis ce are de facut intr-o astfel de situatie. Este nevoie de o mana forte.

Deodata se aude zgomotul pasilor cuiva care urca scarile in fuga si,  fara sa se astepte nimeni la asa ceva, usa se tranteste de perete.

In incapere patrunde, gafaind, fara cravata, cu parul valvoi si manecile suflecate, insusi Premierul, strigand “Lasati-ma sa trec, sunt doctor“.

 

Note:

(1) Pulim: membru al organizatiei “Pulimea”, organizatie a celor care cred ca ceea ce se arata la televizor este adevarat.

La un moment dat, la inceputul anilor ’90, pulimii erau numiti si “Oameni de bine”

(2) Nu se stie cum, copii ale acestei etichete au intrat in posesia unor ziaristi, ajungand astfel sa constituie o importanta sursa de documentare a acestora.

 

Acest text este o prelucrare dupa un banc auzit la Gandul Info