Gânduri în derivă–07.04.2024

La început nu existau reguli pentru fumatul în trenuri.
Unii fumau pur și simplu, alții cereau totuși acordul vecinilor de compartiment.
După care, pentru a împăca capra cu varza, s-a ales o soluție mai înțeleaptă, fiecare avea dreptul să aleagă, existau vagoane pentru fumători și vagoane pentru nefumători.
Iar în epoca noastră s-a ajuns la concluzia că oamenii sunt prea proști pentru a alege singuri ce este cel mai bine pentru ei așa că s-a considerat că e mai bine să aleagă alții pentru noi.

Spune un olandez că dacă o firmă din industria Pharma face o investiție de 1 miliard într-un medicament oarecare este normal să-și scoată banii, așa că acel medicament va fi foarte scump.
Ceea ce nu spune omul ăla este că pe lângă medicamentul ăla a cărui dezvoltare a costat o mulțime de bani, aceeași industrie produce nenumărate produse a căror dezvoltare nu a costat nimic, te costă materia primă, te costă ambalarea și desfacerea și vinzi produsele alea cu un profit de cel puțin 1000%, asta în cele mai defavorabile situații.
Cumpăr de exemplu, la fiecare câteva zile un spray/pulbere care conține niște antiseptic pe bază de clor și niște pudră. Este ceva folosit pentru bătrânii care fac escare sau pentru alte răni minore.
Costă vreo 80 de lei un tub care ține cel mult 3 zile.
Cu suplimentele alimentare se întâmplă la fel, costă o avere, îți sunt împinse în față atât de către medici și farmaciști iar profitul este de câteva mii la %.
Așa că, domnilor șefi din industria farmaceutică nu mai fiți nesimțiți, dacă această industrie nu ar fi atât de profitabilă nu am vedea câte o farmacie la fiecare câțiva metri.
O soluție pe care o recomand este folosirea produselor din farmaciile veterinare, sunt mult mai eficiente decât cele pentru oameni. Și mai ieftine.
Am cunoscut cel puțin două doamne care mi-au spus, de exemplu, că șamponul pentru cai este cel mai bun produs pentru spălarea părului, mai bun decât toate șampoanele alea scumpe de firmă. Mâine mă duc să-mi cumpăr așa ceva.
Alifiile sau pudrele cicatrizante sunt și ele bune, când mi-am rupt nasul și cu toate produsele pe care mi le-au vândut farmaciștii sângerarea nu s-a oprit timp de câteva ore. M-am dus acasă și mi-am presărat pe rană o pudră cu antibiotic  pe care o cumpărasem pentru cățea.
În câteva minute sângerarea s-a oprit și acum nu a mai rămas acolo decât o cicatrice.
De fapt, dacă ne gândim bine, e logic, într-o lume de oi placide medicamentele pentru animale sunt cele mai potrivite.

Văzusem într-un documentar că produsele tehnice din supermagazine nu sunt niciodată de aceeași calitate cu cele din magazinele specializate.
De exemplu, o mașină de găurit cu acumulatori vândută într-un supermarket va avea aproximativ același preț ca și una dintr-un magazin specializat în vânzarea sculelor și uneltelor.
Dar mașina din supermarket va avea un acumulator care are capacitatea doar pe jumătate față de exact aceeași mașină, la aproximativ același preț, din magazinul de mașini de găurit.
Am vrut să cumpăr astăzi niște becuri cu LED dintr-o alimentară din asta mare, nu-i dau numele.
Spre surpriza mea, nu existau decât becuri de putere relativ mică, numai cu lumină caldă, adică cele mai puțin căutate, și la un preț de vreo 3 ori mai mare decât la micul magazin de bricolaj din cartierul meu.

Tot la supermarketuri, s-au eliminat casele la care era un casier și au fost înlocuite cu case self-check.
Este un progres și mie chiar îmi plac casele astea unde îți scanezi singur produsele.
Dar, într-o parte avem niște case unde se plătește numai cu cardul, în cealaltă parte se poate plăti și cash și cu cardul.
Este o alegere mult prea complicată pentru niște oameni care nu au evoluat atât de repede ca și tehnologia.
Unii care nu au card se așează la casele unde nu se poate plăti cu cash, alții pur și simplu nu se pot hotărî ce vor.
Așa că avem la fiecare rând câte o coadă care oscilează, ba la stânga, ba la dreapta, avem case blocate de către cei care își scanează produsele și după aceea constată că nu pot plăti pentru că nu au un card, și avem vreo 3 femei care aleargă înnebunite de la o casă la alta încercând să-i ajute pe oamenii ăia.
Este o mare evoluție, am înlocuit două casiere cu 3 asistente care caută să rezolve problemele.
Soluția pentru rezolvarea problemei nu ar fi foarte complicată, punem o bară în mijloc și în acest fel unii să meargă doar la casele cu card, punem și niște panouri indicatoare în acest sens, iar pe cealaltă latură merg doar cei cu bani.
In felul ăsta, în loc să avem opțiunile CARD OR (CARD OR CASH) avem niște opțiuni mai simple, CARD OR CASH. Nu ne mai complicăm cu parantezele alea
Ar fi ca în democrația din zilele noastre, o democrație placebo, fie ești de dreapta, adică bun, fie ești de stânga, adică rusofil și putinist.
O democrație în care cetățeanul are credința că poate alege, ca la semafoarele alea cu buton, ești fericit că tu hotărăști lucrurile, să aprinzi semaforul ăla, fără să știi că indiferent dacă apeși sau nu pe butonul ăla oricum nu influențezi nimic în afară de a face beculețul ăla cu “Așteptați culoarea verde” să se aprindă.

Un prieten, jurmalist, avea nevoie de niște poze cu un loc de joacă, pentru a ilustra un articol despre acest subiect.
Așa că a făcut lucrul cel mai firesc cu putință, dacă tot trecea împreună cu soția pe lângă un loc de joacă s-a pus să facă câteva poze.
   In secunda doi a venit la el o femeie, o mămică, care l-a întrebat de ce face poze la acel loc de joacă.
Să-i arate ei buletinul.
După care femeia a dat un telefon la 112 spunându-le ălora că un bărbat și o femeie, dubioși amândoi, fac poze copiilor din locul de joacă, probabil că sunt pedofili.
  Au venit două mașini de poliție și una de jandarmi,
   S-a adunat lumea, unii spuneau că ar trebui să-i linșeze pe pedofili.
Noroc că polițiștii erau cu mințile din dotare la ei, au legitimat pe toată lumea, au verificat și datele prietenului meu și ale soției sale și i-au explicat mămicii isterice că omul ăla are dreptul să fotografieze ce vrea el pe spațiul public.
   Nu știu dacă i-au dat o amendă zdravănă celei care-i puseseră pe drumuri degeaba, cred că ar fi meritat.
Pentru că femeia aia nu era vreun “vigilante” care a contribuit prin vigilența ei la preîntâmpinarea unei fapte reprobabile. A face poze în parcurile orașului sau în oricare alt spațiu public nu este o faptă reprobabilă.
Este vorba doar despre un caz clinic, dacă jandarmii și polițiștii ăia ar fi vrut să procedeze corect până la capăt ar fi trebuit să o ia și să o ducă undeva unde ar fi beneficiat de ajutor de specialitate.
Este adevărat că la această isterie contribuie din plin și presa care ne bombardează în permanență cu știri alarmiste.

Se nasc din această întâmplare două întrebări:
Toți vlogherii și fotografii care trec prin România spun că în această privintă românii sunt cei mai suspicioși oameni din lume.
De exemplu, Cosmin Avram ne-a arătat că dacă nu e nici o problemă să foltografiezi forțele de ordine în misiune din Piața Roșie, dacă însă încerci să filmezi niște oameni care stau la coadă la mici în Obor poți să ai mari necazuri.
În momentul în care ai fotografiat sau ai filmat pe cineva în România sare ăla la tine. Că de ce i-ai făcut o poză. Care este interesul?
De ce îl urmărești?
Dacă cumva l-ai pus într-o situație nefavorabilă?
De parcă tot poporul ăsta ar fi format din hoți cărora le este frică să nu-i surprinzi făcând ceva ilegal sau imoral.
Și pe de altă parte, nu mai faceți domnule lucruri imorale sau ilegale dacă nu vreți să fiți surprinși în ipostaze jenante.
Sau dacă le faceți asumati-vă ce ați făcut, nu dați vina pe fotografi.

Poporul ăsta este bolnav, nu știu cine este de vină, dar trebuie neapărat să ne revenim.

Revenind și eu la întâmplarea povestită de prietenul meu, îi înțeleg pe bărbați, nici unul nu face teste de inteligență unei femei înainte de a se culca cu ea.
Dar folosiți domnilor prezervative,  nu mai faceți copii cu toate cretinele.
Pentru că, dacă vă scapă ceva, să știți că un copil moștenește o parte din genele mamei. Așa că, din niște părinți tâmpiți iese un copil tot atât de tâmpit, poate chiar tâmpit la puterea a doua. O spune știința, nu eu.