CUM AR TREBUI SA FIE AMENAJAT ORASUL – EPISODUL 4. PARCURILE, CU GARD SAU FARA GARD?

Anton Kovacs July 23, 2019

Faceți o mică experiență:
Pe Google Maps vizitați un oraș oarecare din Europa sau America de Nord, căutați un parc la întâmplare și căutați să-l vedeți de pe străzile din jur.
Trebuie să aveți grijă să nu confundați spațiile verzi cu parcuri, nu e același lucru.

Veți constata că, fie că ați vizitat New York, Düsseldorf, Moscova, Bruxelles, Paris sau Praga, aproape sigur parcul la care v-ați uitat are un gard, un gard serios din cărămidă sau fier forjat, un gard rustic din șipci, sau un gard verde.

O excepție semnificativă din lumea occidentală este Canada, unde există multe parcuri fără gard, dar acolo putem spune că orașele sunt în parc și oricum, parc înseamnă cu totul altceva decât suprafețele mici cu răzoare de panseluțe de la noi.

Până și Fort Verde State Historic Park, din Camp Verde, o localitate din mijlocul deșertului Arizona despre care până astăzi nu știam că există, are gard.

***

În privința parcurilor împrejmuite există, cel puțin trei tabere:
Unora le plac parcurile împrejmuite, altora le plac parcurile fără împrejmuire, iar celorlalți nu le pasă.

Eu nu sunt specialist în parcuri, nici peisagist, nici nu candidez la vreo funcție, dar am fost curios să văd care tabără are mai multă dreptate.

Pentru că aveam nevoie de niște puncte de referință și pentru că întotdeauna e bine să învățăm de la cei mai buni, am început mica mea cercetare preluând o listă cu ceea ce alți spun că sunt cele mai vestite 7 parcuri urbane din Europa și din America, după care, cu ajutorul Google Maps, am căutat să văd dacă acestea sunt sau nu împrejmuite cu un gard:

Lista ar fi aceasta:

Central Park, New York, SUA
Gradinile Butchart, Columbia Britanica, Canada
Parcul Guell, Barcelona, Spania
Keukenhof, Lisse, Olanda
Wiener Prater, Viena, Austria
Parcul Griffith, Los Angeles, SUA
Parcul Roundhay, Leeds

Pentru ca să nu spună nimeni că am ales doar parcuri din lumea occidentală, am adăugat și un parc mult mai apropiat de moștenirea noastră culturală, Gorky Central Park Moscova.

Și pentru că se spunea că Parcul Central/Scudier din Timișoara va fi amenajat într-un mod asemănator cu Grădinile Schonbrunn, le-am inclus și pe acestea pe listă.

Cu toate că nu fac parte dintr-un top al parcurilor (nici Gorky Park sau Grădinile Schonbrunn nu fac), dar pentru ca lista să cuprindă 10 parcuri, am adăugat și Grădinile Tuileries, pur și simplu pentru că pe acolo se plimba Jean Valjean împreună cu Cosette.

1. Central Park, New York, USA

Are gard pe toate laturile.
Este interesant de remarcat că pe tot perimetrul parcul este astfel amenajat încât în interiorul gardului terenul este fie ridicat față de gard, ca un fel de deal, fie este mult coborât, formându-se astfel o barieră naturală eficientă împotriva noxelor și a zgomotului.

2. Gradinile Butchart, Columbia Britanica, Canada

Acest parc este o suprafață imensă care cuprinde o mulțime de parcuri cu tematici diferite, plasată în interiorul altui parc mai mare, care la rândul său este plasat într-o pădure, plasată în interiorul marelui parc care se numește Canada.
O Matrioska de parcuri.
Există gărdulețe care delimitează parcurile tematice dar nu există un gard care să înconjoare parcul care cuprinde parcurile mai mici. Era și imposibil din moment ce parcul mare face parte dintr-un parc mai mare, care la rândul său…

3. Parcul Guell, Barcelona, Spania

Un gard adevărat.

4. Keukenhof, Lisse, Olanda

Și acest parc este un parc cu mai multe parcuri mai mici.
Cu toate că Olandezilor nu prea le plac gardurile, parcul are gard.

5. Wiener Prater, Viena, Austria

Are porțiuni cu gard și altele fără gard.

6. Parcul Griffith, Los Angeles, SUA

La fel ca și în cazul Gradinilor Butchart, este vorba despre o suprafață imensă, acel munte pe care se vede și binecunoscuta inscripție “HOLLYWOOD”.

Întreaga suprafață este înconjurată de un gard verde foarte compact a cărui înălțime este mai mare în zonele unde parcul este mărginit de șosele circulate și mai mică în zonele alăturate străzilor rezidențiale.

7. Parcul Roundhay, Leeds

Un alt parc imens cu păduri, lacuri, castele vechi, teren de golf și multe altele.
Are chiar și rondouri cu panseluțe și fântâni arteziene în mijlocul lacului.
Are gard. Și gardul este dublat de un gard viu.

8. Gorky Central Park, Moscova

9. Grădinile Schonbrunn

În toate cele patru poze se poate observa că acest parc, pe care dorește să-l imite parcul Central, are gard pe toate laturile.

***

Și totuși cum e mai bine, cu gard său fără gard?
Părerea mea este că adevărul este undeva la mijloc.

Parcul fără gard este un simbol frumos, cel al naturii care invadează spațiul din jur.

Dar, citind puțin despre acest subiect am aflat că există argumente foarte puternice în favoarea gardurilor care împrejmuiesc parcurile.

În primul rând, dacă parcul este mărginit pe una sau mai multe laturi de o zonă producătoare de noxe sau de zgomot, de exemplu este lângă o șosea, gardul este obligatoriu cel puțin pe acele laturi, pentru a proteja parcul de noxele degajate de mașini.

În al doilea rând parcul este un spațiu viu, nu este numai o colecție de plante.
Într-un parc sunt arici, hârciogi, în unele părți ratoni sau vulpi, păsări, cârtițe, veverițe, aleargă câini sau copii.
Iar rolul gardului este să împiedice toate aceste viețuitoare să iasă pe șosea, gardul este bariera psihică dincolo de care toate viețuitoarele din interior vor ști că nu este bine să treacă.

În majoritatea cazurilor, copilul chiar dacă ar putea să treacă dincolo de gardul verde, nu o va face.

Gardul parcului este echivalent cu linia peste care furnica nu trece:

Un alt argument în favoarea gardurilor este că acestea protejează parcul de agresiunea din exterior.
În următoarele două imagini se poate vedea un trist exemplu, chiar din acest oraș, a ceea ce se poate întâmpla în decurs de câțiva ani cu un parc neprotejat.

Și, nu în ultimul rând, gardul are un important rol psihologic.

Atunci când mergem în parc dorim să ne izolăm de stresul cotidian, să fim protejați cel puțin pentru o scurtă perioadă de lucrurile neplăcute din afară.

Să ne uităm puțin la un musulman care se roagă, sau la un yoghin care meditează.

Vom constata că amândoi stau pe un covor.
Să nu credeți că acel covor este acolo pentru ca cei doi să nu răcească sau să nu se murdărească.
Poate nici ei nu știu, dar covorul simbolizează spațiul lor personal, o suprafață în care din punct de vedere spiritual sunt izolați de restul universului.

Gardul unui parc este ceva asemănător cu marginea covorului de rugăciune sau de meditație, în interiorul spațiului delimitat de acea margine ne simțim protejați și izolați de lucrurile neplăcute și ne vom relaxa mult mai eficient decât dacă în jurul nostru ar vui mașini care împut aerul.

În afara gardului sunt stresul, și munca, și datoriile, și necazurile. În interior sunt liniștea și pacea.

***

În concluzie, din mica noastră excursie prin parcurile lumii am putut învăța că pe laturile parcului unde există șosele sau ale surse de noxe sau de zgomot, sau unde există posibilitatea ca spațiul parcului să fie invadat de lucruri care nu au ce căuta acolo, de exemplu mașini sau construcții, parcul este obligatoriu să fie protejat cu un gard, ideal ar fi ca gardul să fie dublat de un gard verde care să asigure protecția împotriva noxelor și a zgomotului, iar înălțimea gardului va fi direct proporțională cu nivelul agresiunii din exterior.

În schimb, pe laturile mărginite de spații pietonale sau de străzi rezidențiale, gardul poate să fie doar simbolic sau chiar să lipsească, parcul îmbinându-se organic cu străzile din jur.
Dar numai atunci când suntem foarte siguri că nu există nici o posibilitate ca un copil care iasă din parc fugind după o minge sau un bătrân care nu prea mai știe ce se întâmplă cu el, să fie loviți de o mașină.