CUM AR TREBUI SA FIE AMENAJAT ORASUL? EPISODUL 1

Anton Kovacs July 13, 2019

În 1971 ne-am mutat la bloc, în Circumvalațiunii II.
Cunoșteam zona ca pe buzunarele mele, copilărisem în Blașcovici, mergeam la școală la Liceul 6, la doi pași de noua mea locuință, mulți colegi de clasă locuiau acolo și îi vizitam destul de des, cu 2 ani înainte făceam baie într-o baltă care era exact pe locul unde ulterior avea să fie construit blocul meu.

Nu a trecut mai mult de o lună după ce ne-am mutat și un camion al primăriei a basculat în fața blocului un morman de nuiele, de fapt gard viu pe care l-au plantat locatarii blocului la indicațiile unui bărbat care nu știu cine era, poate cineva de la horticultură, poate un vecin care dorea să facă pe șeful…
S-au adus și niște copăcei, tot locatarii i-au plantat.

Un alt camion a basculat niște nisip pe viitorul loc de joacă pentru copii, la un moment dat niște oameni au montat acolo ceva bănci, niște leagăne, o scândură din aceea pentru hinta-palinta.

Așa arată locul în prezent – Foto: Google Maps

În capătul spațiului dintre blocuri s-a construit un fel de mică cetate, un zid din cărămidă aparentă care arăta destul de bine. Zidul acela înconjura un spațiu de vreo 5×5 metri, nu era mai înalt de 1.2 m, iar cele două intrări erau astfel construite încât să nu se vadă ce este acolo decât dacă intrai în interior.
Era de fapt locul în care erau depozitate tomberoanele de gunoi.

Exista un fel de decență a omului de rând, nu ne expuneam gunoaiele, cum facem acum, ci le ascundeam, pentru că gunoaiele nu sunt frumoase, ca să le arăți trecătorilor.

În unele locuri se mai pot vedea și acum rămășițe ale acelor amenajări create pentru ascunderea gunoaielor, probabil nu mai știe nimeni ce a fost acolo iar tinerii își închipuie că sunt vestigii ale unor cetăți dacice.

Zona era în așa fel amenajată încât puteai să trăiești acolo fără a pleca din cartier decât pentru a merge la serviciu.

Existau, la nu mai mult de 500 de metri, alimentară, pâine, aprozar, carne, autoservire, librărie, mercerie, magazin de chimicale în care găseai și vopsele, și oberteiluri și garnituri pentru bateriile de la baie sau de la bucătărie, dar și electrice, nu mare lucru, urgențele, un bec, o priză, rezistențe din nichelină pentru reșouri, era și farmacie, poștă unde era și un ghișeu CEC, cofetărie aveam fie în Circumvalațiunii I, la Favorit, fie în Circumvalațiunii III unde era cofetăria Mihaela.
Braserii unde se putea bea bere, o autoservire unde se putea mânca sau unde puteai să bei o cafea turcească făcută de mama lui Ciulică, care și el locuia acolo.

Mircea Marcovici – Ciulică
1958-1995
Sursa foto: Alexandru Andrieș

Tutungeriile alea care miroseau minunat și în care găseai și țigări, dar și caiete dictando sau de matematică, ziare, plicuri, mine de pix, apă de colonie, săpun, pastă de dinți și o mie de alte mărunțișuri.

La un moment dat apăruse vis-a-vis de Fabrica de lapte și o spălătorie automată, din aceea din care se poate vedea în filmele americane, unde îți scoți pantalonii și stai în chiloți până se spală.
Lângă acea spălătorie era și un magazin cu semipreparate Gospodina, unde puteai cumpăra sarmale gata făcute dar nefierte, le fierbeai acasă, sau bucăți de carne dată prin pesmet care nu mai trebuia decât să fie prăjită.

Existau grădinițe, școli, dispensare, o policlinică.

Existau și cumpărături care se făceau numai în zona centrală, dacă de exemplu doreai un pistol de lipit nu îl găseai la chimicalele din cartier, ci mergeai la magazinul de electrice din Piața Traian sau la Dioda, iar televizorul îl cumpărai de la Electrice de pe Bv. Republicii, că nu îți cumpărai toată ziua pistoale de lipit și televizoare să ai nevoie de astfel de magazine lângă casă.

Ceea ce am povestit despre Circumvalațiunii era valabil și pentru Calea Sagului, Tipografilor, care era un cartier considerat ceva mai elitist sau Girocului, practic din acest punct de vedere toate noile cartiere, așa numitele “cartiere dormitor” erau asemănătoare.

Nu sunt nostalgic, dar trebuie să recunosc, oameni ăia care administrau orașul în anii ‘70 chiar știau cum se fac lucrurile.

Nu existau foarte multe parcări, nici nu era nevoie, pe atunci se aștepta după tramvai sau troleibuz maxim 6 minute, nu existau bănci decât câteva destinate exclusiv intreprinderilor, în zona ultracentrală, exista numai câte o farmacie în fiecare zonă și nu existau nici săli de jocuri, case de pariuri sau magazine de amanet.

***

Au trecut aproape 50 de ani de atunci, unele lucruri s-au schimbat, putem să ne facem cumpărăturile online sau de la un supermarket unde găsim mai multe produse decât se găseau pe atunci în toate magazinele din oraș la un loc, dacă pierdem un nasture de la cămașa aruncăm cămașa, în primul rând pentru că lucrurile s-au ieftinit, dar și pentru că merceriile au dispărut și nu mai avem de unde să cumpărăm nici nasturi nici ață și ace de cusut (am înțeles că totuși s-ar găsi în magazinele Jisk), pantofii nu se mai prea repară așa că nici ateliere cu pantofari nu mai sunt.
Cel puțin în viziunea primarului nu mai avem nevoie de părculețe între blocuri, ci de parcări, așa că am scăpat și de grija băncilor.

Acum, când ne gândim cum ar trebui să arate orașul, nu mai putem să copiem modelul care a funcționat în urmă cu 50 de ani, trebuie să găsim alte soluții.

Și totuși cum ar trebui să arate orașul acum?

Cu toate că nu am de gând să candidez la nimic voi încerca să mă joc de-a primarul și în perioada următoare voi povesti cum aș face eu dacă aș fi un fel de dictator în acest oraș.
Poate cuiva îi vor plăcea unele din sugestiile mele și le va valorifica, în cel mai rău caz textele respective ar putea fi considerate un fel de povestire SF publicată în foileton.