Cum s-a întâmplat în realitate
Anton Kovacs
In urmă cu mult timp, nu exista decât binele și răul.
Este rău să furi, este bine să ajuți pe cineva, este rău să ucizi…
Dar oamenii de atunci, care nu erau mai inteligenți decât cei de acum, nu înțelegeau niște noțiuni abstracte cum sunt binele și răul.
Și atunci, niște oameni de știință din acele timpuri s-au gândit să dea o imagine binelui și răului, ajutându-i astfel pe oameni să facă mai puțin rău și mai mult bine, chiar dacă în felul acesta îi păcăleau puțin.
Si au creat niște personaje care să reprezinte aceste noțiuni, ființe care te pedepseau dacă făceai rău sau ființe care te răsplăteau dacă făceai bine.
Și astfel au apărut zei și zeițe, îngerii și demonii, Dumnezeu și Lucifer.
Au fost promise și pedepse pentru cei care făceau rău și recompense pentru cei care făceau bine.
Ca lucrurile să fie cât se poate de clare oamenii de știință din acele vremuri au făcut o listă a ceea ce este rău și, pentru ca oamenii să respecte ce scria pe acea listă, au creat chiar și o poveste frumoasă despre cum a apărut acea listă.
Si astfel a apărut religia.
Odată cu trecerea timpului oamenii de șțiință care au creat-o au fost înlocuiți de către alții, dar la un moment dat, după mii de ani, scopul inițial pentru care a fost creată religia a fost uitat.
Si locul oamenilor de știință a fost luat de alți oameni, unii care erau prea proști pentru a fi oameni de știință dar erau destul de șireți pentru a realiza că religia îi poate ajuta să trăiască mai ușor și mai bine.
Si astfel au apărut preoții.
Un bărbat foarte puternic lasă gravidă o fată pe care nu o ia de nevastă.
De ce?
Pentru că așa erau acele vremuri, cineva care era puternic și într-o poziție înaltă pe scara socială își putea permite orice ticăloșie și nimeni nu îl trăgea la răspundere.
Apoi omul puternic obligă sau convinge un alt bărbat, mai sărac, să o ia de nevastă și să îi crească copilul. Sau poate bărbatul sărac o iubea pe fată și a luat-o de nevastă chiar dacă aceasta avea un copil. Sau poate, spre deosebire de omul bogat, omul sărac era bun și i-a ajutat pe fată și pe copil.
Iar pentru ca fata sau copilul să nu fie supuși oprobriului public, cineva a spus o poveste frumoasă.
Faceți baie, curățați-vă corpul de răul și necurățenia acestuia, le-a spus Ioan, un înțelept al acelor vremuri.
Un îndemn cât se poate de binevenit, în condițiile în care o mare parte a populației murea din cauza bolilor provoate de mizerie.
Mai târziu scopul inițial al băii în râu a fost uitat și totul a devenit o formă fără fond.
Botezul.
