Timișoara. O problemă poate minoră dar care ar trebui la un moment dat să fie rezolvată de către autorități
Când te muți la Viena poartă-te ca vienezii
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei conventii, considerand ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o cooperare mai stransa intre membrii sai, recunoscand ca omul are o obligatie morala de a respecta toate creaturile vii si pastrand legaturile speciale existente intre om si animalele de companie, considerand ca animalele de companie sunt foarte importante datorita contributiei lor la calitatea vietii si, prin urmare, reprezinta o valoare pentru societate
Conventie europeana pentru protectia animalelor de companie, 2003, ratificată de Parlamentul României prin Legea 60/2004
Nu cred că știe cineva câți posesori de câini de companie sunt în Timișoara. Numai într-o mică porțiune din cartierul în care locuiesc sunt probabil câteva sute. La un moment dat, la începutul anilor 2000 se vehicula cifra de 10-12000, oricum numărul acestora crește de la o zi la alta. Este un fenomen caracteristic urbanizării, pe măsură ce devin mai civilizați la cetățeni apare și atașamentul față de animalele de companie.
Din păcate, situație aproape unică în Europa, periodic, deținătorii de câini care, conform unui obicei care datează de zeci de ani, își plimbă câinii în parcurile Timisoarei, sunt agresați sub o formă sau alta de către reprezentanții primăriei.
Să analizăm puțin ce spune legea în această privință și să aflăm cine nu respectă legile referitoare la acest subiect, deținătorii de câini sau autoritățile locale.
În România există o reglementare cât se poate de clară referitoare la plimbarea câinilor în spațiile publice, OUG 55/2002 republicată în 2014 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi:
Textul acestui act normativ spune:
„Art. 1 Prin caini periculosi se intelege cainii apartinand urmatoarelor rase, grupate in doua categorii, dupa cum urmeaza:
a) Categoria I: Cainii de lupta si de atac, asimilati prin caracterele morfologice cu caini de tipul Pit Bull, Boerbull, Bandog si metisii lor;
b) Categoria a II-a: cainii din rasele American Staffordshire Terrier, Tosa, Rottweiller, Dog Argentinian, Mastino Napolitano, Fila Brazileiro, Mastiff, Ciobanesc Caucazian, Cane Corso si metisii lor.
ART. 6
(1) Accesul câinilor prevazuti la art. 1 lit. a) în localurile publice, în mijloacele de transport în
comun, precum si în alte locuri publice, cu exceptia drumurilor publice si a cailor de acces
catre acestea, este interzis.
(4) Accesul câinilor prevazuți la art. 1 lit. b), precum si al câinilor din rasele Ciobanesc
Belgian Malinois, Ciobanesc German, Dobermann, Presa Canario, Ciobanesc de Asia
Centrala Komondor, Kuvasz, Schnauzer Urias si metisii lor în localurile publice, în mijloacele
de transport în comun, în locurile publice, precum si în parțile comune ale imobilelor este
permis numai daca acestia poarta botnița si sunt ținuți în lesa de catre o persoana care
îndeplineste condițiile prevazute la art. 3 alin. (1). În locurile special amenajate pentru câini
accesul câinilor prevazuți în prezentul alineat este permis fara botnița si fara lesă.”
Deci, legea spune clar care sunt câinii a căror plimbare este interzisă pe spațiile publice fără a fi prevăzuți cu lesă și botniță (totuși și aceștia pot fi plimbați pe spațiile publice dacă sunt prevăzuți cu lesă și botniță).
Celelalte rase nefiind menționate este clar că plimbarea acestora pe spațiile publice NU ESTE INTERZISĂ. E un principiul de logică care se învață în liceu sau din manualele de drept, ceea ce nu este interzis este permis.
Fac o paranteză pentru a menționa că nu ne referim la stăpânii nesimțiți care nu strâng reziduurile biologice ale câinilor pe care-i plimbă, aceștia pot fi pedepsiți pentru că nu respectă normele de curățenie în spațiile publice, dar, nici acestora nu li se poate interzice să-și plimbe câinii pe aceste spații.
De altfel, cine este curios și caută pe fostul forum al primăriei (care se pare că este arhivat undeva) va afla că la începutul anilor 2000, în vremea când autoritățiile visau la deținători de câini care să se plimbe cu o linguriță de argint atârnată la gât, cu ajutorul căreia să strângă dejecțiile respective 
, autorul acestui articol este cel care a spus prima dată care este procedura cea mai simplă de a strânge acele deșeuri cu ajutorul unei pungi de plastic, descriind și modul în care se poate face acest lucru.
In paralel cu legislația națională care se referă la plimbatul câinilor, în Timișoara există o hotărâre locală, nr. 371/30.10.2007, care la capitolul IV, art. 21, spune:
l) (este interzisă) plimbarea pe domeniul public – alei, trotuare sau în alte locuri decât cele special amenajate – a câinilor şi altor animale de companie, fără ca proprietarii acestora să dispună de materiale necesare pentru curățirea locului şi evacuarea dejecțiilor fiziologice. Prin materialele necesare păstrării curățeniei se înțelege fie ca proprietarul să aibă asupra sa mătură, făraş, pungă de unică folosință, fie pungă şi mănuşi de unică folosință.
m) Plimbarea câinilor pe companie pe domeniul public fără lesă, iar cei din categoria câinilor agresivi fără lesă şi botniță;
Oricum, nici în această hotărâre locală nu există vreo interdicție cu privire la plimbarea câinilor în parcuri.
Comparând cele două documente legislative constatăm că în HCL 371 apare o mică problemă:
În timp ce OUG 55/2002 republicată, deci legea care are valabilitate pe teritoriul țării, spune că numai în cazul câinilor periculoși este obligatori plimbarea cu lesă, în HCL371 se spune că se interzice plimbarea fără lesă a tuturor câinilor, indiferent de rasă. Deci și a pincherilor pitici, pechinezi, Shi Tzu, etc.
Este clar că cel puțin în privința textului care se referă la plimbarea câinilor, din hotărârea Consiliului Local Timișoara, este vorba despre o „supralegiferare” care intră în contradicție cu ceva reglementat deja de o lege, mai mult, introduce limitări suplimentare față de acea lege, și în consecință textul respectiv din HCL 371 este nul de drept deoarece o hotărâre locală nu poate încălca textul unei reglementări naționale.
Cu toate că pentru oricine deosebirea între diversele categorii de câini este evidentă, în cazul celor care au redactat HCL371 nu s-a întâmplat așa.
Nu pot să înțeleg de ce, dacă tot au simțit nevoia să reglementeze ceva deja reglementat printr-o lege, consilierii locali și Primăria Municipiului Timișoara nu au copiat din regulamentele alte orașe mai avansate, de exemplu Viena, dacă tot ne place să ne numim “Mica Vienă”:
https://www.viennava.gov/DocumentCenter/Home/View/150
sau dacă textul respectiv este prea lung pentru a fi înțeles de către cei neobișnuiți cu cititul, din această broșură care oferă un scurt rezumat:
https://www.viennava.gov/DocumentCenter/Home/View/219
In ambele documente o mare parte a textului se referă la protecția câinilor dar nu veți găsi o interdicție cu privire la plimbarea câinilor în parcuri sau pe străzile orașului.
De altfel este și normal să se întâmple așa, atât timp cât posesorii de câini nu limitează dreptul celorlalți cetățeni de a se plimba într-un spațiu public, nici acestora nu le este permis să limiteze acest drept celor care sunt însoțiți de animale de companie.
Au existat situații în Timișoara când unele cadre ale Poliției Locale au sancționat sau au avertizat nejustificat, încălcând legiile în vigoare, persoane care își plimbau animalele de companie în parcuri, chiar dacă acei câini nu făceau parte din rasele periculoase.
Dacă citim Legea 155/2010, la Capitolul III – Atribuțiile Poliției Locale, aflăm că:
CAPITOLUL III
Atributiile Politiei Locale
e) constata contraventii si aplica sanctiuni, potrivit competentei, pentru nerespectarea legislatiei privind regimul de detinere al câinilor periculosi sau agresivi, a celei privind programul de gestionare a câinilor fara stapân si a celei privind protectia animalelor si sesizeaza serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fara stapân despre existenta acestor câini și acorda sprijin personalului specializat în capturarea si transportul acestora la adapost;
Deci, Poliția Locală nu are nici o atribuție în privința câinilor cu stăpân, cu excepția celor din rasele periculoase (a căror definiție o găsim în OUG55/2002) și a câinilor abuzati sau agresați, eventual, așa cum se întâmplă în majoritatea orașelor, poate să-i amendeze pe stăpânii câinilor dacă aceștia nu respectă regulile privind păstrarea curățeniei în spațiile publice sau să-I pedepsească dacă își supun câinii unor rele tratamente.
Din nou avem de-a face cu un abuz, de data aceasta al anumitor angajați din Poliția Locală.
In mod normal reprezentanții justiției ar trebui să se autosesizeze, să penalizeze acei angajați și pe șefii lor pentru abuz în serviciu în formă continuată și să înapoieze banii celor amendați, împreună cu dobânzile cuvenite. Si Poliția Locală să își ceară public scuze pentru comportarea angajaților săi.
Totodată polițiștii locali trebuie să știe că dacă acțiuniile lor încalcă legile țării nu pot să se disculpe invocând niște ordine ale superiorilor sau invocând necunoașterea legislației, deci, indiferent de ordinele primite, vor răspunde personal pentru ceea ce fac. Poliția locală nu este armată, unde “ordinul se execută și nu se discută”.
Spre cinstea lor trebuie menționat că, din câte știu eu, este vorba de numai câteva excepții, datorate probabil unor ordine primite de la cineva. Majoritatea polițiștilor locali, când au fost întrebați, au spus că nu este nici o problemă în privința plimbării câinilor în parcuri, condiția fiind ca aceștia să fie ținuți în lesă și ca stâpânii să strângă gunoiul lăsat de aceștia.
Un alt abuz fac societățile de transport în comun în momentul în care interzic urcarea persoanelor însoțite de câini de companie în mijloace de transport public, încălcându-se astfel OUG 55/2002 care menționează clar că interdicția se aplică doar în cazul câinilor care fac parte din Categoria I-a adică “cainii de lupta si de atac, asimilati prin caracterele morfologice cu caini de tipul Pit Bull, Boerbull, Bandog si metisii lor”.
Și abuzurile primăriei nu se încheie aici:
Raspunzând la o întrebare a presei cu privire la interzicerea plimbării în unul parcurile orașului împreună cu animelele de companie, primarul spunea:
…………………………………………………………………………………………………….
Din păcate, cu toate că recunoaște că i s-a adus la cunoștintă, probabil de către specialiștii din aparatul juridic al primăriei, că nici o lege nu interzice plimbarea câinilor în parc, primarul a ales să-și încalce cuvântul și să nu respecte legea, îngrădind astfel dreptuile unor cetățeni.
Sau poate, exită o probabilitate plauzibilă în acest sens, pur și simplu nu a înțeles sensul textelor citite.
Câteva zile după declarațiile de mai sus ale primarului au apărut panourile care interzic accesul cu câini în interiorul parcului respectiv.
Comparând această interdicție, care nu are nici un suport legal, cu OUG55/2002 și HCL371, oricine poate constata că este vorba despre un abuz grosolan din partea celor care au dispus montarea respectivele panouri.
Prin această măsura a primăriei nu s-a obținut altceva altceva decât crearea de animozități între cei care înțeleg să își exercite un drept pe care-l au de zeci de ani și care, așa cum am arătat mai sus, este reglementat de legile statului, și o minoritate (dar o minoritate deosebit de agresivă când este vorba despre apărarea obiceiurilor din locurile de proveniență, fie că este vorba despre ura patologică față de animale, suflatul mucilor sau scuipatul pe aleile parcurilor sau pe trotuare, defecarea sau aruncarea pamperșilor murdari în parcul care trebuie ferit de microbi sau parcarea pe trotuare sau pe spațiile verzi) care are prea puține lucruri în comun cu acest oraș și spiritul său.
Intre cele două categorii de cetățeni persistă de cel puțin un an o stare conflictuală care la un moment dat este posibil să escaladeze în incidente mult mai grave. Și vina va fi exclusiv a primarului.
Chiar în această dimineață am fost agresat de către un individ care m-a apostrofat și m-a fotografiat în timp ce îmi plimbam, legați în lesă, cei doi căței, individul spunându-mi că și în condițiile în care am strâns “deșeurile” unuia din căței, totuși pe iarbă vor rămâne microbi .
Nu este prima oară că se întâmplă așa ceva și nu sunt singurul căruia i se întâmplă, am mai scris despre astfel de întâmplări dar nu s-a întâmplat nimic, în continuare există bărbați în vârstă îmbrăcați în chiloți care strigă după femeile cu câini, în continuare există doamne care se rățoiesc la cei care își plimbă câinii.
Lucrurile acestea trebuie să înceteze și cel mai în măsură să le facă să înceteze este chiar cel care le-a provocat, primarul orașului, domnul Nicolae Robu.
Din fericire aceste agresiuni la adresa deținătorilor de animale de companie nu sunt caracteristice majorității populației, așa cum am spus mai sus este vorba despre câteva excepții, probabil cel mult 10-20 de cetățeni, probabil lipsiți de altă ocupație sau lipsiți de educație, care profită de faptul că au fost încurajați de către autorități. Din păcate, putem constata că părerea acestora este mai importantă decât a celorlalți, cei care au ajuns deja la un nivel mai înalt de urbanizare.
Mai nou. atunci când sunt întrebați pe ce reglementări se bazează când apostrofează deținătorii de câini, reprezentanții Poliției Locale invocă „Legea Parcurilor” (de fapt este vorba despre „Legea spațiilor verzi 24/2007, republicată în 2009).
Trecem peste faptul că dacă prevederile unui act normativ mai nou (OUG55 a fost republicat în 2014 iar Legea 24/2007 a fost republicată în 2009) intră în contradicție cu o lege mai veche se vor aplica hotărârile legii „mai noi”
Chiar dacă nu ținem cont de această contradicție între o lege mai veche și una mai nouă, în singurul rând care se referă la câini această lege spune:
Art. 21
Persoanele fizice şi persoanele juridice răspund contravenţional, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru:
m) plimbarea ȘI îmbăierea câinilor şi a altor animale în afara spaţiilor amenajate;
Este momentul să facem puțină semantică:
Atenție, acel ȘI are o mare importanță, este vorba despre o condiție cumulativă, legea nu spune plimbarea SAU îmbăierea câinilor, nu spune nici “plimbarea, îmbăierea câinilor…” ci spune plimbarea ȘI îmbăierea câinilor.
Deci, deocamdată cineva poate fi pedepsit doar dacă își plimbă SI își îmbăiază câinele într-un loc neamenajat, dar nu dacă îl plimbă pur și simplu.
Poate cei care invocă această lege ar trebui să se întrebe și dacă un parc este un spațiu amenajat sau nu (legea nu spune că locurile amenajate trebuie să fie amenajate neapărat pentru baia câinilor sau/și plimbarea acestora, așa că, așa cum este acum formulat textul legii se înțelege că este interzisă plimbarea ȘI îmbăierea câinilor în spațiile care nu sunt amenajate, de exemplu în păduri, pe terenurile virane etc.
Poate e o eroare de redactare dar asta e legea publicată în Monitorul Oficial al României și așa trebuie aplicată. Dacă nu e bună poate fi modificată.
Si nu în ultimul rând, Legea 24/2007 se referă la “legislația în vigoare”. Singura legislație în vigoare care se referă la plimbarea câinilor pe spațiile publice este OUG 55/2002, din care am citat mai sus.
De altfel, din câte știu eu, nici o primărie din țară în afară de Primăria Timșoara nu invocă această lege de mult uitată pentru a interzice plimbarea câinilor în parcuri, mai mult, nu am citit undeva ca vreo primărie din Europa să interzică plimbarea animalelelor de companie în parcuri. Ar fi timpul ca și autoritățile locale din Timișoara să afle că trăim în Europa și în consecință trebuie să adoptăm și regulile acestui spațiu.
Poate aici ar trebui menționat și Protocolul 12 din Convenția CEDO, unde, la art. 1 se spune:
1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere SAU ORICE ALTĂ SITUAȚIE.
2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menţionate în paragraful 1.
Fără a fi nevoie de studii juridice oricine va înțelege că inclusiv interzicerea plimbării într-un parc adică într-un loc public în care accesul altor cetățeni este permis, sau accesul la transportul comun, chiar însoțit de un animal de companie, sau acțiunile de orice fel ale autorităților locale care ar putea provoaca agresarea, sub orice formă, a celor care sunt însoțiți de animale de companie, sau punerea într-o situație nefavorabilă a acestora, poate fi considerat un act de discriminare. Paragraful citat nu exceptează de la “ORICE ALTĂ SITUAȚiE” situația în care cineva este însoțit de un animal de companie.
Pe de altă parte este cel puțin bizar că angajații primăriei invocă o lege pe care chiar primăria o încalcă cu grație prin nenumăratele distrugeri de spații verzi care au avut loc în ultimii ani, în unele situații presa semnalând chiar și penalități la adresa primăriei.
Dacă primăria tot invocă acest text de lege să citim puțin mai departe, nu numai unde ne convine:
Astfel la art. 6 din Legea 24/2007 se spune că
Art. 6
Persoanele juridice au următoarele obligaţii:
c) să nu diminueze suprafeţele inventariate ca spaţii verzi (!)
Pentru a vă convinge în ce măsură Primăria Timișoara a respectat legea pe care o invocă nu trebuie decât să comparăm planul „oficial” al unuia din parcurile orașului, publicat pe site-ul primăriei
cu situația existentă pe teren (poza a fost făcută dinspre strada Versului, stradă care reprezintă, conform planului primăriei, limita dinspre vest a parcului respectiv)
După cum se poate observa, o mare parte din parc a fost distrusă prin construcția unor clădiri și prin apariția unei parcări improvizate pe o suprafață considerabilă din parc iar primăria nu a avut nici cea mai mică tresărire în acest sens. Știu, s-a spus că această zonă va fi reabilitată, se va face o stadă nouă și spațiu verde în apropierea blocurilor, aud povestea asta de câțiva ani.
La art. 16 din aceeași lege se spune:
Art. 16
(1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ţină evidenţa spaţiilor verzi de pe teritoriul unităţilor administrative, prin constituirea registrelor locale ale spaţiilor verzi, pe care le actualizează ori de câte ori intervin modificări.
Nici pomeneală de un astfel de registru la Primăria Municipiului Timișoara.
Ținând cont de cele de mai sus, cred că cei care se ocupă de aplicarea legislațeii naționale în teritoriu ar trebui să ia de urgență măsuri pentru corectarea situațiilor descrise mai sus și totodată să impună armonizarea hotărârilor locale cu legislația națională.
Nu ar fi foarte greu și s-ar putea rezolva în 10 minute, nu trebuie decât ca primăria să-și demonteze panourile de interdicție din parcuri, să corecteze câteva cuvinte din HCL 371/2007. Si să nu mai permită transformarea parcurilor în parcări.
Poate și presa locală ar putea să aducă un mic aport prin publicarea unor articole care să încurajeze empatia față de celelalte forme de viață alături de care trăim în acest oraș, fie că e vorba despre câini, păsări, pisici sau plante și să descurajeze schimbarea tradițiilor de sute de ani ale acestui oraș de către o minoritate care nu dorește să respecte aceste tradiții.
Anton Kovacs
20.05.2017
Pe aceeași temă citește și
https://infokam.eu/blog/2016/07/02/parcul/
https://infokam.eu/blog/2016/07/03/reguli-obligatorii-de-comportare-n-parcurile-din-timisoara/
https://infokam.eu/blog/2016/07/04/definirea-cuvntului-parc-pentru-taranii-veniti-la-oras/
