Cum a fost la Transcontinental Race 2015

Gabriela Moldovan & Anton Kovacs

Așa începe totul

Bicicleta

25.07.2015,  Muur van Geraardsbergen

Startul

foto Lisa Bilterijst.

Se mai întâmplă chiar și cu o bicicletă care a costat 5000£

Bedoin, +300m, de aici începe partea cea mai grea de până acum. Şi Marţian pedalează aproape fără pauză (şi fără somn) de peste 30 de ore !

Mont Ventoux

First night in the bushes… wind was so powerful, it kicked me out of the bush for several times. — in Ferrassières, Rhone-Alpes, France.

Wonderful family on the road N94. His name is Mathieu Fort (mathieufort@yahoo.fr). It was such a bless to stop there for a cold drink. Thank you Mathieu family!

Cesana Torinese

Check point 2.
Sestriere

Când ești grăbit mai poți păți și așa ceva

Pragelato

Finally on top of Assietta

Finestre

Incurajări de acasă

Slovenia

Croația

Druzbinec, Petrijanec, Majerje, Strmec Podravski, Petrijanec, Majerje, Sracinec, Hrascica.
Sate “legate” între ele, practic o localitate care se întinde de-a lungul şoselei pe o lungime de câţiva km.
Rar căte un copac.
Vilişoare frumoase, înghesuite una în alta, ale unor oameni care au dorit să scape de zgomotul şi poluarea de la oraş şi s-au mutat la ţară pentru a trăi în mijlocul naturii. La ţară, la câţiva metri de o şosea intens circulată.
Şi când au ajuns acolo, ca nişte adevăraţi gospodari, primul lucru pe care l-au făcut a fost să betoneze până şi cea mai mică suprafaţă neconstruită.
Cam aşa cum am văzut la noi în satele din Banat. Probabil au şi fose septice şi cară apa potabilă cu bidoanele.

După ce a parcurs 2200 km, Marţian a ajuns la punctul de control 3, Hotel Lav din Vukovar.

Tuzla, Bosnia – Herţegovina

Niksic, Montenegro

Kotor, Montenegro

Marţian a ajuns la punctul de control nr. 4, la Zanjev Do , un loc atât de pustiu încât nici poze nu prea s-au făcut pe acolo.

Marţian, împreună cu Alain Rumpf (20), Christopher Bennett (46) şi Patricio Ortiz de Rozas (159 au format un grup care probabil va încerca să forţeze frontiera cu Albania, dacă altfel nu se poate trece 🙂
Spatele este asigurat de Kurt Verheyden (119) şi Piero Rivoira (39)

Albania

Un parfum de firmă sau un single malt, ceva, de la duty free ?

Fushe Kruje, 18477 locuitori.
Păi, albanezii ăştia nu erau săraci şi amărâţi ?

Tirana

Elbasan, 124 863 locuitori
Nu râdeţi, mie chiar îmi place

La frontiera cu Macedonia-FYROM

Aţi râs de duty-free-ul de la intrarea în Albania ?
Ia uitaţi-vă la ăsta din Macedonia

Konarsko, Bulgaria

Svilengrade, Khaskovo, Bulgaria

Yundola.
E o staţiune turistică în care trăiesc 201 locuitori.
Cred că cei care nu se ocupă de turism se ocupă cu apicultura, în toate pozele din această localitate se văd oameni care vând borcane cu miere.
Cred că e un loc tare fain pentru un concediu în care să te odihneşti şi nu să mergi la cârciumă, are munte, are şi apă să înoţi sau să te plimbi cu barca, are hoteluri moderne pentru cei cu mai mulţi bani, are şi cabane, şi căsuţe pentru cei cu mai puţini bani.
Iarna se poate schia acolo.
Şi poate nici nu e foarte scump.

La frontiera cu Turcia

Edirne, 165979 locuitori

Mă tot uit la poze cu oameni de pe stradă, sunt magazine, sunt biserici, e colorat, dar oamenii nu par prea fericiţi.
Intr-o poză două fete triste. În altă poză un bărbat care aşteaptă încruntat în faţa unei prăvălii de optice, poate întră vreun client .
Intr-un magazin unde se vinde mâncare, un bărbat a observat că este fotografiat şi ia o poziţie de drepţi. Tot încruntat.

In Timişoara, aşa amărâţi cum suntem noi, nu există să fac o poză pe stradă într-un loc cât de cât circulat şi să nu “prind” măcar o femeie sau un bărbat care zâmbeşte dintr-un motiv oarecare sau chiar zâmbeşte când vede că o sau îl fotografiez.
Eu cred că ceva nu e în regulă într-un loc unde nu vezi oameni care zămbesc sau râd pe stradă, dacă nu vezi nici măcar o femeie care să arate sexy ci doar femei triste şi înfofolite până-n gât. Nu zic să râdă ca proştii pe stradă, dar câte un zâmbet din când în când.
Sau poate aşa o fi tradiţia la ei. La noi te pune fotograful să zâmbeşti, îţi spune “păsăricaaaa”, la ei poate spune “acum încruntă-teee”
Şi sigur nu e ceva în regulă într-o ţară unde nu există imagini Google Street View, înseamnă că au ceva de ascuns acolo.

Izzetin
Cred ca în poză e o familie de turci care, din cauza căldurii din casă au ieşit în curte să mănânce

Armavutkoy, 198165 locuitori.
Ia uitaţi-vă ce frumos e oraşul ăsta.

Last kms before the finish point, unfortunately one of the hardest segment of the whole race. Heat, bad and rude drivers, wild dogs … all of these packed together made the ride through turkey a hell

După 16 zile, 4018 km parcurşi, în sfârșit la punctul de finish.
Marţian şi-a trăit visul.

Așa arată brevetul vizat la toate punctele de control.

Aceasta este singura recompensă pe care o primesc concurenții.

Si o cafea.

Cine întârzie nu mai primește cafea

Un scurt rezumat:
Timp total de la începerea cursei până la finish: 16 zile, 0 ore, 32 minute
Distanţa parcursă: 4017.88 Km
Viteza medie: 22.1 Km/oră
Cel mai înalt punct de pe traseu: 2400 m (undeva între Sestriere şi Susa)
Număr ţări parcurse: 11
Belgia
Franţa
Italia
Slovenia
Croaţia
Bosnia şi Herţegovina
Muntenegru
Albania
Macedonia
Bulgaria
Turcia

Trofeul primit de Marțian de la colegii săi de la Rosewood London

Un film realizat de Marțian în timpul cursei

Comentariile noastre care l-au insoțit pe Marțian în timpul cursei