O lecție de profesionalism pentru polițiștii locali
Anton Kovacs
7 Iulie 2011, ora 18.30. Sibiu.
Lăsăm mașina într-o parcare și ne plimbăm puțin pe străzile din jurul Pieței Mari.
Clădiri vechi dar bine întreținute, multe terase, covrigării și tot felul de alte magazine, o mulțime de oameni. Se vorbește în toate limbile pământului.
Imi atrage atenția un hippy exotic, la vreo 60 de ani, barbă, plete, haine și sandale care se vede că au trecut prin multe, un rucksack în spate, multe lucruri atârnându-i la gât.
Se îndreaptă către o polițistă locală. Nu o observasem până atunci, stătea retrasă discret lângă o clădire.
Nu era genul de polițist local pe care eram obișnuit să-l văd pe străzile Timișoarei, acei indivizi care patrulează ostentativ și încruntați, vrând parcă să intimideze cetățenii din apropiere, ci dimpotrivă, era o tânără drăguță, cu o “coadă de cal” blondă ieșindu-i de sub chipiu și cu un ușor zâmbet pe față.
Hippy-ul o întreabă ceva în engleză și ea îi răspunde, tot în engleză, dându-i veselă explicațiile necesare, de parcă asta ar fi fost plăcerea vieții ei, să îndrume turiștii rătăciți pe acolo.
La un moment dat pe lângă cei doi trece un bărbat însoțit de un câinoc imens. Fără lesă.
Cand ajunge la un metru de cei doi câinele se oprește, ia poziția specifică și se cacă. In mijlocul celei mai frecventate străzi din Capitala Europeană a Culturii.
Nu o chestie mică cum se mai pot vedea în parcuri ci un rahat “adevărat”, cred că dacă l-ar fi cântărit cineva ar fi constatat că era cel puțin 1kg de căcat acolo.
Tânăra polițistă observă, câinele se căcase chiar în fața ei, dar nu intră în panică și nici nu se isterizează ci ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, își continuă explicațiile. Între timp câinele și stăpânul său se duc în treaba lor dar murdăria rămâne pe stradă.
Căteva secunde mai târziu turistul pleacă mai departe. Polițista rămasă singură duce la gură stația de emisie-recepție pe care o avea în mână și spune ceva.
După nici două minute apare de undeva un bărbat purtând un halat albastru, înarmat cu o mătură și un fel de făraș profesional cu mâner foarte lung. Adună mizeria lăsată de câine în fărașul-cutie și dispare în gangul din care venise.
Cu excepția mea cred că nimeni din acea jumătate de Europă aflată acolo nu remarcase incidentul.
Singura urmare a acestei întâmplări avea să aibe loc peste 3 ani, în 16 noiembrie 2014. Când am pus ștampila pe buletinul de vot m-am gândit o secundă și la acea anonimă polițistă locală.
