Parcul

Anton Kovacs

Pe acest domn îl cunosc din vedere de vreo 15-20 de ani.

In urmă cu câțiva ani i-a murit băiatul. Apoi i-a murit soția.

Nu mai are pe nimeni.

Pentru că nu are mașină și nu e de acord că “trăim în epoca automobilului” circula cu bicicleta. Venea zilnic în parc, pe la orele prânzului, făcea o tură, își căuta un loc și se așeza, gândindu-se la viața care pentru el aproape a trecut.

Și pentru că e singur, vorbea cu păsările, la fel cum făcea Sfântul Francisc.

Pe acest domn îl văd în parc de vreo 30 de ani.

Dintotdeauna și-a plimbat aici cățeii, câteva generații de căței. Pe Paco, pe fiul lui Paco și mulți alții. E și el în vârstă, are vreo 85 de ani. Spune că atât timp cât trăiește va avea un cățel , pentru că “ce viață e aceea fără câine?”

In ciuda faptului că niciodată (mă refer la ultimii 40 de ani) în acest parc nu a existat vreodată vreun incident provocat de biciclete sau de vreun câine, acestor domni primarul orașului le-a interzis să mai vină în parc și i-a obligat să-și abandoneze tabieturile de-o viață.

Si i-a interzis si ei

si lui

și lor

Și altor câteva sute, multe sute, de cetățeni, adulți adolescenți sau copii, care se plimbau zilnic în parc cu bicicletele sau care își plimbau cățeii aici.

S-a ajuns la situații inadmisibile, tot felul de țoape, jalnice rămășite ale unor vremuri de mult trecute sau deșeuri abandonate ale migrației spre vest, își permit, la fel cum fac curvele pe centură, să agreseze oamenii care se plimbă liniștiți împreună cu animalele de companie, așa cum o fac dintotdeauna. Strigă la ei, îi agresează verbal sau aruncă în parc momeli otrăvite. Iar autoritățile, prin interdicțiile impuse, încurajează  acest comportament, sădind germenii unei societăți în care pegra primitivă și lipsită de cel mai elementar simț civic va face legea.

In schimbul a 1.2 milioane de euro, plătiți din banii lor, cetățenii care locuiesc în zonă de zeci de ani au pierdut un parc care a fost dintotdeauna al lor, în care s-au putut plimba și cu bicicletele și însoțiți de animalele lor de companie și s-au ales cu un ministat polițienesc controlat de către o hoardă de alogeni care disprețuiesc tradițiile acestui oraș, indivizi care în urmă cu 5 ani nici nu știau unde este Timișoara și care peste 5 ani vor fi uitat că au locuit vreodată aici, dar care ne impun tuturor regulile lor primitive aduse de aiurea.

Acestor cetățeni li s-a furat, chiar de către cel care trebuia să le apere modul de viață, dreptul de a trăi așa cum doresc, cum au trăit ei și părinții lor și bunicii lor în acest oraș. Poate ar fi timpul să facem ceva.