Anton Kovacs – www.infokam.ro

Sezonul 11, episodul 2

1. Nu faceţi lucruri care vă plac dumneavoastră, faceţi lucruri care plac clienţilor dumneavoastră şi pe care aceştia vor dori să le cumpere.

Am un prieten căruia îi place ciorba de burtă. Şi spunea acest prieten că ar face o afacere în care să nu vândă altceva ciorba de burtă. Pare perfect, dar mă îndoiesc că s-ar putea trăi din aşa ceva. Nu tuturor le place ciorba de burtă.

Intotdeauna trebuie să vă adresaţi celor pe care-i doriţi să vă fie clienţi. Şi întotdeauna un anumit produs va avea un anumit target.

Dacă faceţi papuci din plastic pe care doriţi să-i vindeţi într-un magazin de lux din centrul istoric al Bucureştiului mă îndoiesc că veţi avea foarte mult succes. La fel se va întâmpla şi dacă vă deschideţi un boutique de lux în Zamoştea, judeţul Suceava şi încercaţi să impresionaţi doamnele de acolo cu o impresionantă colecţie de pantofi cu toc Stiletto.

Dacă scrieţi o carte pe care doriţi să o vindeţi va trebui să scrieţi o carte care place unei plaje cât mai largi de cititori. Dacă doriţi să scrieţi o Istorie critică a literaturii Române poate prietenilor dumneavoastră poate le va place, mai ales dacă vor obţine un exemplar gratuit, poate va place şi unui grup de iniţiaţi, dar nu veţi putea să plătiţi curentul, telefonul, internetul, salariile angajaţilor, gunoiul şi concediul la Amara cu aşa ceva.

Totodată, trebuie să ţineţi cont şi de cine dă banii, dacă produceţi de exemplu jucării pentru câini acele jucării trebuie să placă stăpânilor, pentru că aceştia dau banii şi doar în al 2-lea rând câinilor . La fel se întâmplă cu lucrurile pentru copii, eu toată copilăria mi-am dorit un trenuleţ electric, în schimb am primit tot felul de hăinuţe care mă dezamăgeau de fiecare dată.

2. Munca în echipă este minunată. Nimic nu este mai frumos decât să se adune caţiva prieteni care să pună de-o afacere sau un ONG. Toţi sunt egali, fiecare contribuie cât poate şi câştigă cât are nevoie. Un fel de comunism corporatist. Eu chiar am încercat aşa ceva în urmă cu vreo 16 ani.

Numai că, oricine va putea constata că o astfel de iniţiativă va eşua la scurt timp de la pornire. Pentru că oamenii sunt diferiţi, pentru că fiecare are orgoliul său, fiecare are alte priorităţi, pentru că, dacă pentru unul “nevoie” înseamnă cheltuielile curente strict necesare ale sale şi a familiei pe care o întreţine, pentru celălalt “nevoie” înseamnă o maşina la fiecare 5 ani, concediu în Nepal, Iphone X şi grădiniţă particulară pentru copil.

Intr-o echipă în care toţi sunt egali şi nimeni nu e şef fiecare membru al echipei visează să fie şef şi va încerca să-şi impună părerile, încercând totodată să-i subordoneze pe ceilalţi. Intr-o astfel de echipă fiecare va face ceea ce el consideră că e bine iar rezultatul va fi că multe lucruri se vor suprapune, iar altele nu vor fi făcute de loc. Deoarece nu există cineva, un şef, care să stabilească o ierarhie a priorităţilor toată organizaţia va funcţiona haotic, cam ca un şobolan speriat care încearcă să fugă dintr-o încăpere.

In concluzie, munca în echipă este minunată doar atunci când echipa este condusă de un conducător competent care ştie să traseze sarcini foarte precise membrilor acelei echipe.

3. Brandul trebuie să fie cât mai vizibil.

Daca cumpăr un săpun vreau să ştiu cine l-a produs, pentru că nu doresc să îmi distrug sănătatea folosind cine ştie ce făcătură infectă produsă din cadavre de porci în fundul unei curţi de ţară. Dacă beau apa la fel. Daca dau bani cuiva nu-i voi da cuiva care nu are o identitate bine definită. Nimeni nu va cumpăra vreodată săpunuri pe care nu este înscrisă o marcă oarecare şi nici nu-i va da bani lui Micutzika2000 care spune pe Facebook că vrea 100 lei pentru salvarea balenelor.

Pe de altă parte, dacă dau ceva vreau să primesc ceva în schimb. Să nu credeţi că numele “Toyota” înscris pe spatele maşinilor care transportă teroriştii din ultimul film pe care l-aţi văzut apare acolo întâmplător. Nici mărul muşcat care se vede pe laptopul cu ajutorul căruia hackerii au spart serverele NASA nu este acolo degeaba, ci pentru că cei care vând mere muşcate au dorit să primească ceva în schimbul calculatoarelor pe care le-au pus la dispoziţie pentru filmări. Citiţi cărţile din seria SAS, veţi vedea acolo că toate personajele care au un anumit rang poartă ceasuri Breitling, au în casă mobilă Claude Dale şi beau anumite mărci de şampanie şi coniac.

Dacă vă uitaţi cu atenţie la showul din care încercăm să învăţăm veţi vedea că brandul “Trump” este scos în permanenţă în evidenţă, prin prezenţa lui Donald Trump, prin prezenţa membrilor familiei acestuia (iar dacă există posibilitatea ca respectivul membru de familie să nu fie recunoscut se va găsi cineva care să-i spună numele), apare înscris pe clădiri, chiar şi sticlele de apă au pe ele o etichetă cu poza lui Donald Trump.

AICI puteţi urmări episodul din care am învăţat cu toţii lucrurile de mai sus.