Motivaţie

In urma cu câteva zile citeam un text pe un blog oarecare.
La finalul textului bloggerul respectiv ruga cititorii să-i doneze o mică sumă, chiar şi numai 50 de cenţi, pentru a putea susţine acel blog în continuare.
Personal îl înţeleg, timp de 4 ani am editat o publicaţie zilnică, un fel de ziar de 10 pagini care era trimis prin e-mail, am şi un blog, am şi o firmă care a produs şî a dăruit aplicaţii care sunt folosite de mii de firme sau chiar instituţii ale statului fără a cere vreo plată pentru acestea, şi ştiu că o astfel de activitate, pe lângă munca pe care o presupune, necesita o mulţime de cheltuieli, închirierea unui server, cumpărarea sau închirierea unui domeniu şi multe altele, lucruri care toate înseamnă bani cheltuiţi şi care e posibil să nu se mai reîntoarcă vreodată.

In comentariile la acel text cineva îi explica autorului că nu cerşind câţiva cenţi de la cititori va putea să-si recupereze banii cheltuiţi şi plata pentru munca depusă la acel blog şi îl sfătuia că dacă doreşte să afle cum se câştigă bani adevăraţi să urmărească showul “The Celebrity Apprentice”
Pentru că nu e ceva ruşinos să înveţi să câştigi bani dacă îi câştigi onest am considerat că este bine să urmăresc şi eu acest serial, nu am de pierdut decât puţin timp dar poate voi învăţa ceva, mai ales atunci că pot învăţa de la un om care a dovedit că ştie cum se câştigă banii şi nu de la nişte papagali care bat apa în piuă la tot felul de conferinţe de dezvoltare personală.

Există foarte multe serii ale acestui show, fiecare cu mai multe episoade, aşa că pentru început am ales la întâmplare sezonul 11.

După ce am văzut primul episod am ajuns la concluzia că poate unele idei din acest film vor ajuta şi pe alţii care doresc să îşi câştige existenţa producând ceva util pentru societate sau poate doresc să câştige bani pentru a sprijini diferite cauze.
Nu voi încerca să-i ajut pe cei interesaţi povestindu-le filmuleţele pe care le văd, deoarece acest lucru ar fi plictisitor, ci o voi face “distilându-le”, mai precis extrăgând din fiecare episod câte 2-3-4 idei esenţiale pe care le consider importante pentru cei care vor citi acest text şi cele care vor urma. Şi poate din loc în loc voi încerca să scriu şi despre lucrurile pe care le-am învăţat din propriile greşeli.
Sper ca timpul să îmi permită să urmăresc şi să scriu în fiecare zi despre câte un episod.

Şi sper totodată ca lucrurile pe care le vom învăţa împreună să ne transforme din nişte idealişti ineficienţi în nişte oameni destul de puternici pentru a nu avea nevoie de ajutorul altora ci dimpotrivă, capabili să-i ajute pe alţii.

Sezonul 11, episodul 1

1. Scopul principal pentru care începeţi o afacere sau o strângere de fonduri este să câştigaţi bani.
Cu toţii când începem să facem ceva suntem plini de idealuri.
Dorim să schimbăm lumea, dorim să ne facem remarcaţi prin tot felul de lucruri deosebite pe care le vom face în viitor, dorim poate să fim celebri sau să rămânem în istorie care urmare a realizărilor noastre. Sau dorim să ajutăm câinii străzii, să facem ceva pentru interzicerea exploatării gazelor de şist, dorim să contribuim la strângerea de bani pentru copii bolnavi, sărmani sau pentru mamele defavorizate. Este prima greşeală pe care o facem cu toţii.
Si eu vreau toate astea şi am pornit tot cu aceleaşi idei. Dar încep să constat că ceea ce fac trebuie făcut altfel, trăim într-o lume care are anumite reguli şi dacă dorim să ne realizăm idealurile trebuie să respectăm aceste reguli. Şi cea mai importantă din reguli este că lucrurile se obţin în schimbul banilor. A ne gândi ce facem cu banii înainete de a ştii cum să-i câştigam este similar cu a pune căruţa înaintea cailor.

Nimănui nu-i pasă că dumneavoastră sunteţi frumos şi inteligent şi citiţi o carte pe săptămână, cu lucrurile astea nu se poate cumpăra nici mâncare pentru dumneavoastră sau pentru câini şi nici medicamente pentru bolnavi.

Câinii sărmani, copii, mamele, mediul, poliţiştii loviţi pe şosea de către maşini, nu pot fi ajutaţi cu bune intenţii, nici cu postări pe Facebook ci numai cu bani. Pâinea pe care  puneţi seara pe masă costă bani. Un copil poate fi ajutat donându-i haine, alimente sau chiar înfiindu-l, lucururi care şi ele costă nişte bani. Toţi copii bolnavi de inimă sau toţi câinii de pe străzile unui oraş pot fi ajutaţi numai cu bani.
Aşa că, primul pas pentru a vă realiza dorinţele este să câştigaţi bani. Cât mai mulţi.

2. Când un client cere să-i vindeţi ceva vindeţi-i ACUM. Nu peste o oră sau peste o zi, deoarece dacă dumneavoastră nu-i vindeţi acelui client ceea ce doreşte acum să cumpere, va cumpăra de la altcineva şi atunci altcineva va câştiga banii pe care-i doriţi dumneavoastră.

Şi nu uitaţi să livraţi cât se poate de repede ceea ce clientul a cumpărat, pentru că orice cumpărător este nerăbdător să se joace cu noile sale achiziţii.

3. In orice iniţiativă la care participă mai multe persoane există uneori oameni care nu fac faţă.
Este dureros şi pare lipsit de omenie dar va trebui să renunţaţi la angajaţii sau asociaţii care nu fac faţă şi să-i înlocuiţi cu alţii mai competenţi.
Nu vă lăsaţi înconjuraţi de oameni frustraţi pentru că le cereţi puţin mai mult decât le permite capacitatea intelectuală să facă, în acest fel nu veţi face decăt rău atât pentru dumneavoastră cât şi pentru cauza în care credeţi şi chiar şi pentru acei angajaţi.
Nu o mai ţineţi pe tuta aia care vă spune că ea nu ştie să caute “Info KAM” pe Google ci doar să facă facturi, sau pe casieriţa care nu ştie ce să facă cu cardul clientului. Daţi-o afară sau mutaţi-o în altă funcţie unde e posibil să dea rezultate mai bune şi nu veţi avea decât de câştigat.

4. O organizaţie lucrativă sau un ONG nu este o organizaţie care funcţionează pe principii democratice ci o piramidă alcătuită pe principii militare.
Există conducători care ştiu ce trebuie să facă şi dacă greşesc ceva îşi vor pierde banii, şi există soldaţi care primesc leafă de la primii pentru a executa ce li se ordonă. Altfel organizaţia nu va funcţiona. In consecinţă angajaţii frustraţi şi care contestă autoritatea şefilor trebuie să se retragă, iar dacă nu o fac vor fi obligaţi să o facă. E greu să faci aşa ceva dar e cel mai bine pentru toată lumea.

Dar autoritate nu înseamnă grosolănie, un ordin poate fi dat politicos, dar ferm, spunăndu-se “Te rog ca pănă la termenul x să faci acel lucru”. Dacă un conducător nu îşi va trata subordonaţii cu politeţe şi respect există riscul ca angajaţii/soldaţi să dezerteze şi să lupte de partea adversarilor. Bineînţeles dacă competenţa le permite acest lucru.

AICI puteţi urmări episodul din care am învăţat cu toţii lucrurile de mai sus.