Paris, 13.11.2015

Este trist, dar este un lucru la care trebuia să ne aşteptăm.

Intr-o lume a corectitudinii politice, în care ne este frică să spunem cine sunt adevăraţii vinovaţi, atât timp cât ne facem că nu observăm că cei care afirmă că luptă împotriva lor sunt de fapt principalii instigatori şi finanţatori, atât timp cât facem afaceri cu cei care încurajează aceste lucruri pentru că avem nevoie de petrolul lor pentru a ne duce plozii la şcoală dimineaţa sau de plajele şi bazarele lor pentru a ne petrece concediile, într-o lume în care permitem ca religiile să facă legi, să hotărască cine va fi operat sau nu şi să ne educe copii otrăvindu-le minţiile, într-o lume în care prostia, primitivismul şi bigotismul au ajus să ne conducă, aceste lucruri se vor întâmpla.

Până când nu schimbăm lumea în care trăim, până când nu vom permite ca doar valorile ştiinţei şi umanismului să conducă această lume astfel de lucruri se vor repeta.

Până atunci staţi liniştiţi, nu toţi teroriştii sunt răi, unii sunt buni, aşa cum ne spun fraţii noştrii mai mari, probabil pentru că nu te împuşcă ci doar te lapidează.

Spun unii că soluţia este să renunţăm la o parte din libertăţile noastre pentru ca “serviciile” să rezolve problema. Nimic mai greşit, serviciile, fie că sunt ale noastre sau a altora nu rezolvă nimic de la sine, dacă ar fi putut să rezolve ar fi făcut-o încă din anii ‘70. Mai ales atunci când aceste servicii sunt conduse de politicieni care visează să instaureze o teocraţie mondială şi care finanţează exact pe cei de care serviciile ar trebui să ne apere.

Chiar dacă vom renunţa la toate drepturile noastre, problema nu va fi rezolvată până când nu vom avea curajul să spunem că cei care-i ajută pe duşmanii noştrii ne devin la rândul lor duşmani.

Mâine, în milioane de lăcaşe de cult, zeci sau sute de milioane de oameni, unii cu o cârpă pe cap, alţii cu o căciuliţă mică, alţii cu capul gol, unii cu barbă alţii bărbieriţi, se vor ruga pentru sufletele celor care au murit nevinovaţi la Paris, toate aceste milioane de persoane nerealizând că în momentul în care au depăşit linia care desparte credinţa în bine sau tradiţia de practicarea unei religii au devenit chiar ei parte a problemei.