{"id":6011,"date":"2020-03-28T15:36:00","date_gmt":"2020-03-28T12:36:00","guid":{"rendered":"http:\/\/infokam.eu\/blog\/?p=6011"},"modified":"2020-05-12T13:46:13","modified_gmt":"2020-05-12T10:46:13","slug":"istorie-recenta-gestionarul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/infokam.eu\/blog\/2020\/03\/28\/istorie-recenta-gestionarul\/","title":{"rendered":"Istorie recent\u0103 – Gestionarul"},"content":{"rendered":"

Anton Kovacs<\/font><\/p>\n

Inainte de 1989, diminea\u021ba, de obicei pe la 6,30, cu jumatate de ora \u00eenaintea \u00eenceperii programului, pe por\u021bile \u00eentreprinderilor din toata tara putea fi v\u0103zut intr\u00e2nd un personaj interesant.<\/font><\/p>\n

Era un b\u0103rbat \u00een varsta de 40-50 de ani, posomor\u00e2t, \u00eembracat relativ modest, de multe ori cu un halat albastru destul de ponosit, cu o basca pe cap si cu o servieta solida din piele de porc in mana.<\/font><\/p>\n

Cei care se incrucisau cu el, indiferent ce func\u021bie aveau, \u00eel salutau respectuo\u0219i iar el le raspundea, atunci cand le raspundea, morm\u0103ind ceva.<\/font><\/p>\n

Rareori privea in ochii celor cu care se intalnea, de obicei privea sa era \u00eendreptata undeva \u00een jos, de parc\u0103 era atent sa nu calce \u00eentr-un c\u0103cat, \u0219i din toat\u0103 atitudinea sa rezulta c\u0103-i considera pe to\u021bi cei cu care se incrucisa ni\u0219te fiin\u021be inferioare c\u0103rora nu are rost sa le dai importan\u021b\u0103.<\/font><\/p>\n

Daca intamplator directorul general al \u00eentreprinderii se afla \u00een curte si \u00eel vedea, se \u00eendrepta bucuros c\u0103tre el strig\u00e2nd \u201cNea Ioane, ce mai faci?\u201d, de parc\u0103 \u0219i-ar fi \u00eent\u00e2lnit cel mai bun prieten, cei doi d\u0103deau m\u00e2na \u0219i se indepartau discutand preocupa\u021bi despre ceva foarte important.<\/font><\/p>\n

Acest pitoresc personaj era GESTIONARUL.<\/font><\/p>\n

\u00centr-un fel avea \u0219i el dreptate c\u00e2nd se purta cum se purta.<\/font><\/p>\n

C\u00e2nd veneau materiale pe care trebuia s\u0103 le recep\u021bioneze Nea\u2019 Vlasin le num\u0103ra, le c\u00e2nt\u0103rea sau le m\u0103sura, f\u0103cea nota de recep\u021bie, punea toate materialele alea pe rafturile corespunz\u0103toare, c\u00e2nd era nevoie le elibera, calcula bonurile de consum, \u00eentocmea facturi, avize iar dup\u0103 ce lucrurile se lini\u0219teau \u00ee\u0219i opera fi\u0219ele de magazie.<\/font><\/p>\n

Dac\u0103 era nevoie de o situa\u021bie mai deosebit\u0103, de exemplu o list\u0103 cu materialele f\u0103r\u0103 rulaj \u00een ultimele 6 luni, tot Nea\u2019 Vlasin o f\u0103cea. F\u0103r\u0103 calculator, calculatoarele personale erau \u00eenc\u0103 \u00een bro\u0219urile din colec\u021bia \u201cSF – Stiin\u021b\u0103 \u0219i Anticipa\u021bie\u201d.<\/font><\/p>\n

C\u00e2nd nu avea altceva de f\u0103cut se ducea \u00een magazie \u0219i mai putea c\u00e2te o etichet\u0103 pe vreun raft, mai \u0219tergea praful.<\/font><\/p>\n

Nea Vlasin avea 4 clase, mari \u0219i late. <\/font><\/p>\n

R\u0103spundea de mii de repere, majoritatea acestora \u00een cantit\u0103\u021bi imense.<\/font><\/p>\n

Ast\u0103zi cred c\u0103 nu mai exist\u0103 facturist\u0103 \u00een \u021aara Rom\u00e2neasc\u0103 care s\u0103 nu aib\u0103 \u201cla baz\u0103\u201d o facultate \u0219i un masterat. Si \u021bine\u021bi cont c\u0103 o facturist\u0103 face o frac\u021biune din munca pe care o f\u0103cea gestionarul.<\/font><\/p>\n

\"poza1\"<\/a><\/p>\n

Captur\u0103 din filmul Secretul lui Bachus<\/font><\/p>\n

Gestionarul prerevolu\u021bionar nu venea niciodat\u0103 la serviciu cu ma\u0219ina, cu toate c\u0103 undeva, \u00eentr-un garaj bine \u00eencuiat, exista un autoturism Lada sau ARO nou nou\u021b \u00eenmatriculat pe numele so\u021biei sau al mamei sale. Existau \u0219i ni\u0219te acte care dovedeau c\u0103 ma\u0219ina aceea a fost c\u00e2\u0219tigat\u0103 la \u201cLoz \u00een plic\u201d sau la loto.<\/font><\/p>\n

\u201cTot uit\u00e2ndu-se prin magazin s\u0103 vad\u0103 ce mai poate lua pentru George, g\u0103se\u015fte biletul, c\u0103lcat \u00een picioare de lume. \u00cel ia, \u00eel \u015fterge (afar\u0103 ploua) \u015fi-l pune bine \u00een portmoneu. A doua zi, \u00een ziar se public\u0103 numerele c\u00e2\u015ftig\u0103toare de la Loto: 14, 2, 74. Biletul Marianei ie\u015fise c\u00e2\u015ftig\u0103tor la categoria maxim\u0103 (categoria 1 A), numerele fiind c\u00e2\u015ftig\u0103toare \u00een ordinea extragerii.<\/font><\/p>\n

Mariana merge la agen\u0163ia Loto, pl\u0103te\u015fte biletul \u015fi apoi \u00eei comunic\u0103 doamnei Vasilescu vestea. Marea \u015ftire se r\u0103sp\u00e2nde\u015fte rapid \u00een tot cartierul: \u201eolteanul\u201d a cump\u0103rat biletul c\u00e2\u015ftig\u0103tor; totul este \u201earanjat\u201d, \u201eban la ban trage\u201d\u201d<\/font><\/p>\n

Gheorghe Florescu – Confesiunile unui cafegiu<\/font><\/p>\n

Niciodat\u0103 gestionarrul nu se l\u0103uda cu locuin\u021ba sau averea sa, nu fuma, pentru c\u0103 era prea zgarcit pentru a cheltui banii pe \u021big\u0103ri. Nu se \u00eembr\u0103ca niciodat\u0103 cu haine noi, p\u0103str\u00e2nd \u00eentotdeauna o \u00eenfa\u021bi\u0219are modest\u0103. <\/font><\/p>\n

Avea vreo 5 pixuri ieftine \u0219i un creion chimic \u00eenfipte \u00een buzunarul de la piept al halatului \u0219i un m\u0103nunchi imens de chei, chei pe care nu le l\u0103sa din m\u00e2n\u0103 nici cand f\u0103cea baie. Cand \u00eesi cur\u0103\u021ba pantofii \u00eei ungea cu un strat fin de vaselina pentru c\u0103 aceasta proteja pielea pantofilor de umezeala.<\/font><\/p>\n

Dac\u0103 varianta masculina era cea descrisa mai sus, varianta feminina a acestuia, gestionara, avea o \u00eenfa\u021bisare complet diferit\u0103.<\/font><\/p>\n

Cei care au dep\u0103\u0219it o anumit\u0103 v\u00e2rst\u0103 poate \u0219i-o amintesc, v\u00e2nz\u0103toarea de la Alimentara, lactate, mezeluri sau de la carne, dolofana, cu picioare scurte, p\u0103rul \u00eei era \u00eempletit \u00een forma unui coc imens \u0219i \u00een loc s\u0103 afi\u0219eze modestie, dimpotriv\u0103, avea o \u00eenfa\u021bi\u0219are prosper\u0103, prosperitate afi\u0219at\u0103 pe degetele gr\u0103su\u021be, fiecare din ele, inclusiv degetul mare, \u00eempodobite cu cel pu\u021bin un inel din aur. <\/font><\/p>\n

\u00cenc\u0103 nu \u00ee\u0219i tatuau spr\u00e2ncenele \u0219i nici nu \u00ee\u0219i injectau tot felul de lucruri \u00een buze, a\u0219a cum fac fiicele lor acum, moda aceasta avea s\u0103 apar\u0103 abia dup\u0103 vreo 20 de ani.<\/font><\/p>\n

Urechile erau \u0219i ele \u00eempodobite cu c\u00e2te o potcoav\u0103 gravat\u0103, tot din aur, g\u00e2tul \u00eei era \u00eempodobit cu un colier \u0219i obligatoriu, al\u0103turi de colier exista \u0219i un lan\u021bug sub\u021bire (bine\u00een\u021beles din aur) de care at\u00e2rna o cruciuli\u021b\u0103. Dac\u0103 a\u021bi depasit o anumita varsta probabil a\u021bi v\u0103zut-o, amintiti-v\u0103 de v\u00e2nz\u0103toarea de la raionul de mezeluri de la Alimentara.<\/font><\/p>\n

Le mai pute\u021bi vedea \u0219i acum, femei de afaceri de succes, \u00eentre timp unele din ele s-au mai \u00eengr\u0103\u0219at pu\u021bin, altele dimpotriv\u0103, au apelat la tot felul de manevre care s\u0103 le scape de gr\u0103simea suplimentar\u0103.<\/font><\/p>\n

Femela gestionar era de obicei mai acr\u0103 dec\u00e2t b\u0103rbatul gestionar, mai ales dac\u0103 observa c\u0103 cel care dore\u0219te ceva de la ea este un p\u00e2rlit. Oricum, aparen\u021bele \u00een\u0219elau, \u00een compara\u021bie cu ferocele mascul gestionar gestionara nu era decat un copila\u0219 nevinovat.<\/font><\/p>\n

Dup\u0103 revolu\u021bie gestionarul \u0219i-a schimbat complet \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area.<\/font><\/p>\n

\u00cen anii \u201990 acesta nu mai venea la servici cu tramvaiul ci intra pe poart\u0103, claxonand nervos cand aceasta se deschidea prea \u00eencet, cu un Mercedes 230 sau cu un Ford Mondeo.<\/font><\/p>\n

Nu mai era \u00eembracat \u00een halat albastru ci purta bluejeans nou nouti, avea o \u201egeac\u0103\u201d din piele de capr\u0103, un tricou negru \u0219i \u00een picioare avea ghete sport din piele alb\u0103. <\/font><\/p>\n

La g\u00e2t \u00eei at\u00e2rna greu un lan\u021b gros din aur. O bratara tot at\u00e2t de groas\u0103, tot din aur, acoperea par\u021bial ceasul Breitling Chronomat Navitimer de la \u00eencheietura m\u00e2inii.<\/font><\/p>\n

Nu mai era atat de respectat ca gestionarul anterevolutionar dar nu-i p\u0103sa.<\/font><\/p>\n

Nu \u00ee\u0219i mai ascundea averea ci dimpotriv\u0103, se l\u0103uda cu ea. P\u00e2n\u0103 \u0219i brelocul cheilor avea imprimat pe el o bancnot\u0103 de 100$.<\/font><\/p>\n

\"poza2\"<\/a><\/p>\n

Sursa foto: Yandex.ru<\/font><\/p>\n

Nu mai era personajul antipatic din trecutul odios ci era un tip jovial \u0219i prietenos cu toat\u0103 lumea, oricand dispus s\u0103-\u021bi v\u00e2nd\u0103 ceva din depozitul de care r\u0103spundea, fie c\u0103 era vorba despre o sticla de Alexandrion, rulmenti 6303, o cisterna cu benzina sau matritele de zinc cu h\u0103r\u021bile de cadastru ale jude\u021bului.<\/font><\/p>\n

\"poza3\"<\/a><\/p>\n

Abia \u00een primii ani ai secolului XXI gestionarul a devenit ceea ce este acum, o persoan\u0103 care lucreaz\u0103 foarte multe ore \u00een fiecare zi, care uneori are o r\u0103spundere foarte mare, unii au o \u00eenfa\u021bisare mai prosper\u0103, al\u021bii par (si uneori sunt) am\u0103r\u00e2\u021bi, unii se pricep foarte bine la ceea ce fac, al\u021bii abia \u00eenva\u021b\u0103.<\/font><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Anton Kovacs Inainte de 1989, diminea\u021ba, de obicei pe la 6,30, cu jumatate de ora \u00eenaintea \u00eenceperii programului, pe por\u021bile \u00eentreprinderilor din toata tara putea fi v\u0103zut intr\u00e2nd un personaj interesant. Era un b\u0103rbat \u00een varsta de 40-50 de ani, posomor\u00e2t, \u00eembracat relativ modest, de multe ori cu un halat albastru destul de ponosit, cu […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[366],"tags":[],"class_list":["post-6011","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-istorie-recenta"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/infokam.eu\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6011","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/infokam.eu\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/infokam.eu\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/infokam.eu\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/infokam.eu\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6011"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/infokam.eu\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6011\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6105,"href":"https:\/\/infokam.eu\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6011\/revisions\/6105"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/infokam.eu\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6011"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/infokam.eu\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6011"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/infokam.eu\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6011"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}