Previzioane

Anton Kovacs

11 aprilie 2017

0256929

După ce formez numărul nu apuc să spun nimic, răspunde o voce de femeie “În zona dumneavoastră a avut loc o avarie care va fi remediată în cel mai scurt timp. Dacă doriți….”

Wow.

Pur și simplu un sistem informatic mi-a localizat telefonul mobil, a comparat locația cu o listă a străzilor unde în acel moment există avarii la rețeaua electrică și mi-a dat răspunsul pe care-l așteptam.
Fără ca o persoană fizică să intervină în vreun fel.

Impresionant

Mă uit pe telefon.

8 grade în Timișoara. Însorit.

Aveți 4.2 km de mers pe jos până la serviciu. Diseară, fără să fac nimic, o să îmi spună care este distanța până acasă, pe traseul pe care obișnuiesc să îl parcurg în fiecare seară.

Vinerea, pe la prânz, când merg de obicei la cumpărături, îmi spune câți km am de făcut până la supermarket-ul preferat, știe telefonul că merg să fac cumpărături, iar la înapoiere, deoarece telefonul a învățat că de la prăvălie nu mă duc acasă ci mă întorc la servici, îmi spune care este distanța până acolo.

Astăzi este ziua lui xxx.

Știrile zilei, nu la grămadă ci selectate în funcție de publicațiile pe care le-am răsfoit în ultimele zile.

Mă uit să văd cum este traficul în oraș. Google și-a făcut treaba, a scanat telefoanele care se mișcă prin oraș, a eliminat datele celor care se mișcau prea încet și afișează datele achiziționate de la cele a căror viteză este asemănătoare cu viteza unei mașini. Și a făcut o hartă din toată povestea asta, marcând cu roșu traseele pe care telefoanele se mișcă încet și cu verde străzile pe care telefoanele, împreună cu posesorii lor, se mișcă repede.

Toate astea s-au întâmplat în timp real, fără a fi necesară intervenția vreunui om.

Mă uit pe hartă și știu că exact aceasta este situația de pe stradă în acest moment.

Camionul pătrunde încet în incinta depozitului aflat la marginea orașului.

Luminile de pe botul acestuia sunt roșii, ceea ce ne avertizează că este vorba despre un camion fără șofer.

Cu toate că nu au trecut mai mult de 10 ani de la primul transport de marfă folosindu-se un camion fără șofer, un eveniment istoric mult prea puțin mediatizat, datorită imenselor avantaje această modalitate de transport a ajuns ceva normal pe șoselele lumii, la fel ca automobilele fără șofer sau micile drone pentru transportul cumpărăturilor online de la marile depozite până la adresele de destinație.

Camionul se oprește în careul marcat pentru verificarea conținutului, moment în care intră în funcțiune sistemul de recepționare, înlocuitorul gestionarului și al comisiilor de recepție de mult uitate.

Tallinn – roboțel autonom pentru livrarea cumpărăturilor online – Foto Maria Grapini

Un scanner RF scanează semnalele emise de etichetele RFID și transmite datele referitoare la tipul produselor, furnizor, cantități și prețuri către sistemul de gestiune și contabilitate “Epopeea”.

Sistemul este relativ simplu, pentru fiecare ID unic al unui produs detectat se verifică existența acestui produs în baza de date a magazinului. Dacă ID-ul respectiv nu există înseamnă că este vorba despre o intrare, caz în care sistemul înregistrează o operațiune de tipul 340 (în limba veche a contabililor asta însemnând contul 3 – Bunuri = contul 40 – Furnizori) însoțită de toate caracteristicile produsului.

Dacă ID-ul respectiv ar fi fost regăsit în baza de date ar fi însemnat că este vorba despre o ieșire, caz în care operațiunea ar fi fost înregistrată ca fiind de tipul 413 (41 – clienti)

La numai 10 secunde de la oprirea camionului în sistemul de evidență al depozitului aceste date sunt înregistrate și trimise mai departe către sistemul centralizat de evidență al Ministerului Finanțelor, folosindu-se sistemul “Beehive” realizăndu-se astfel înregistrarea, contabilizarea și transmiterea rezultatelor către organismele interesate fără erori și fără intervenția umană.

Datorită facilităților pe care le prezintă, în primul rând precizia, viteza de operare și economia de forță de muncă, acest sistem de înregistrare a ajuns să fie folosit de către toate firmele, fie că este vorba despre huburi imense în care se distribuie bunurile a zeci de mii de producători, sau mici boutiqueuri.

Bineînțeles că datele colectate de către scanner nu vor servi doar la evidența operativă sau la evidența contabilă.

Pentru că prețul așa numitelor “RFID Tags” a ajuns să fie nesemnificativ, ajungându-se ca fiecare unitate de produs să conțină o astfel de etichetă, este posibil să se “traseze” întreaga viață a acelui produs, momentul în care a ieșit de pe linia de producție, locurile în care a fost depozitat, traseul pe care a fost transportat, etc.

Un alt avantaj adus de sistemele moderne de evidență este eliminarea casierilor din magazine, clienții trec pur și simplu cu coșul de cumpărături pe lângă un scanner, fără a fi necesară scoaterea cumpărăturilor din coș, după care urmează să facă plata la un automat. Sau, suma reprezentând contravaloarea produselor este automat scăzută din contul curent.

Comerțul va fi cu totul altceva decât este acum.

Marile supermarketuri de astăzi vor fi amintire peste 10-15 ani.

Mallurile se vor transforma, devenind spații de socializare, un fel de orașe acoperite, unde vom merge mai curând să bem cafea și să ne întâlnim cu prietenii, în loc de a merge acolo să ne cumpărăm pantofi.

Iar dacă vom dori pantofi, vom avea două alternative, ori vom cumpăra online pantofi ieftini, produși de automate într-o fabrică oarecare. Sau, vom merge la atelierul unui “shoe stylist” sau cum se va chema pantofarul peste câțiva ani, acesta ne va face o imagine 3D a labei piciorului, după care ne va confecționa o pereche de pantofi, probabil apelând, cel puțin parțial, la o imprimantă 3D. Nu o pereche de pantofi de o dimensiune oarecare, care s-ar potrivi aproximativ pentru un anumit procent din populație, cum se întâmplă acum, ci o pereche de pantofi care i se vor potrivi doar unei anumite persoane, dar se vor potrivi perfect, fiecare cută sau bătătură a piciorului va fi mângâiată de acei pantofi.

Acea zi era și prima zi de muncă a noului angajat.

Deoarece încă nu lucrase niciodată nu știa ce se va întâmpla în această primă zi. Părinții săi, de mult pensionari, îi povestiseră că prima zi este de obicei ziua în care i se înregistrează datele la serviciul personal, se face contractul de muncă, o grămadă de birocrație.

In realitate toată procedura a constat în scanarea de la distanță a cipului RFID de pe documentul de identitate, datele necesare transferându-se astfel în sistemul de evidență al angajaților și către instituțiile statului. Tastarea codului PIN înaintea scanării a reprezentat echivalentul vechii semnături de pe contractul de muncă.

In continuare, până când va părăsi acel loc de muncă, sistemul automat de pontaj va trimite în timp real toate datele necesare către același sistem, orele de sosire, orele de plecare și tot ce mai este necesar.

In 2013 când a fost prezentat publicului primul hamburgher gatit din carne creată “in vitro”, cheltuiala pentru obținerea acestuia a fost de 750000 USD.

In 2015 cheltuiala pentru aceeași cantitate de carne obținută fără a fi sacrificat vreun animal era de 11 USD.

In prezent o mulțime de organizații din toată lumea sunt implicate în cercetări referitoare la acest domeniu. O mulțime de state finanțează aceste cercetări, pentru că s-a ajuns la concluzia că este mult mai eficient să cheltui banii în acest fel decât să subvenționezi ineficiența din agricultura prezentului.

Probabil în 5-10 ani vom consuma cu toții carne mult mai ieftină și mai sănătoasă, crescută pornind de la celule animale. Fără a mai ucide ființe vii, fără a distruge mediul cu imense culturi agricole pe care se cultivă în prezent plantele necesare pentru hrana animalelor, fără a mai risipi imense cantități de apă.

Partea proastă este că, în condițiile în care aproximativ 80% din culturile de vegetale sunt folosite în prezent la hrana animalelor, probabil 80% din cei care lucrează acum în agricultură vor rămâne fără ocupație. Poate mai mulți, pentru că și în agricultură crește nivelul de automatizare.

Nikolai Dimitrievici Kondratiev (în limba rusă Николай Дмитриевич Кондратьев)

(n. 4/17 martie 1892; d. 17 septembrie 1938) a fost un economist rus, autor al teoriei ciclurilor economice de lungă durată (așa numitele “cicluri Kondratiev”), conform căreia economiile occidentale au cicluri de dezvoltare (boom) de lungă durată de 50-60 de ani urmate de recesiune economică.

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Nikolai_Kondratiev)

Unii economiști contestă teoria ciclurilor de lungă durată, numite și cicluri Kondratiev sau supercicluri.

In ciuda acestui fapt această teorie s-a verificat în ultimele 2 secole, iar această teorie este în prezent predată în școlile adevărate, cele de mare prestigiu.

Intre economiștii care sunt adepți ai acestei teorii există diferențe de opinie, unii din ei consideră că din 1800 până acum au avut loc 4 cicluri economice, alții spun că actualul ciclu este cel de-al 5-lea ciclu Kondratiev .

Dar ambele tabere au în comun afirmația că suntem foarte aproape de sfârșitul ciclului prin care trecem acum și că vom ajunge la fundul gropii cândva în preajma anului 2020 (eu spun că în 2025).

Atunci va avea loc resetarea lumii, urmând ca la repornire să fie complet schimbată.

Varianta cu 4 cicluri Kondratiev

5 supercicluri

Un alt punct comun al celor două tabere este că motorul următorului ciclu va fi medicina și tot ce este legat de medicină, fie că vorbim despre programarea cipurilor implantate în creier, îngrijirea persoanelor neputincioase sau medicina veterinară.

Ceea ce ați citit nu este un fragment dintr-o povestire de anticipație. Toate lucrurile descrise mai sus sunt lucruri care deja există în acest moment, unele le vedem dar nu suntem atenți la ele, altele poate nu sunt încă implementate pe scară largă dar nu mai este foarte mult până când le vom vedea în fiecare zi.

Datorită automatizării vom vedea în următorii ani tot felul de lucruri minunate care ne fac viața mai ușoară. In același timp  o mulțime de meserii, care astăzi sunt promițătoare, vor dispare.

Datorită tehnologizării, a nevoii tot mai mici de transport și a înlocuirii autoturismelor cu mijloace de transport alternative, mult mai eficiente, 30% din locurile de muncă legate de tot ceea se numește “industria auto”, fie că este vorba despre șoferi, fabricarea de camioane și autoturisme, șosele, combustibili sau activitățile comerciale legate de acest domeniu, vor dispare în următorii 10 ani fără a fi înlocuite, sau vor fi înlocuite de mașini. Strungarii, mecanicii, electricienii auto, care sunt pregătiți în această perioadă garantânduli-se un loc de muncă “pe viață” vor fi probabil o parte din șomerii de peste 10 ani.

Aproape toți cei care au o ocupație legată de achiziția de date, fie că este vorba despre milioanele de oameni care lucrează în call centere, sau funcționari, sau milioanele de așa ziși IT-ști care colectează date, oamenii pe care acum îi invidiați pentru că sunt bine plătiți și lucrează în cădirile frumoase nou construite în marile orașe, vor rămâne fără locuri de muncă, fiind înlocuiți de mașini.

Marea majoritate a contabililor, care și ei sunt niște achizitori de date, vor dispare ca urmare a simplificării procedurilor și a sistemelor automate de achiziție și prelucrare a datelor.

Reducerea locurilor de muncă datorită tehnologiei nu este ceva nou, în ziua în care am început să lucrez în serviciul de contabilitate al unei mari intreprinderi, fiind primul din acea întreprindere care încerca să facă asta folosind un PC, la serviciul respectiv erau angajați 18 oameni. După un an rămăseseră 4

Industria de printing, fie că este vorba de tipografii sau fabricanți de hârtie, sau firme care produc echipament de printare și consumabile pentru acesta, va dispare, ajungându-se ca printingul să devină o ocupație artizanală. Cărțile au devenit electronice, documentele sunt și ele fișiere într-un calculator. Cine mai cumpără ziare în ziua de astăzi?

Peste 10 ani foarte puțini își vor mai aminti de poștași. Sau de cititorii de contoare de apă, gaz sau curent electric.

Televiziunile, așa cum le știm noi acum, vor dispare. La fel se va întâmpla și cu radiodifuziunea. Presa va fi înlocuită în mare parte de “presa cetățenească”. Bucătarii din micile restaurante sau din firmele de catering vor dispare, fiind înlocuiți de către un cuptor care va încălzi produsele congelate preparate de către mașini în fabrici de alimente.

Nu va mai trebui să apelăm la extrem de costisitoarele firme de construcții sau la tot felul de muncitori mai puțin sau mai mult calificați când avem nevoie să ne construim o casă ci vom cumpăra un kit ieftin, dar de calitate, construit într-o fabrică de către niște mașini automate, pe care-l vom asambla în două săptămâni folosind o șurubelniță. Poate nu o să țină 100 de ani ci doar 50, dar nici noi nu trăim 100 de ani.

Sau poate nici nu ne vom cumpăra o casă ci vom trăi toată viață într-o locuință închiriată de la stat. Pentru că în condițiile în care venitul mediu al populației nu va mai permite achiziționarea unei locuințe proprii, statul va fi împușcat doi iepuri deodată construind locuințe sociale pe care le închiriază la un preț sustenabil și eliminând astfel o problemă. Si după vreo 20 de ani când cheltuiala cu construirea acestor locuințe se va fi amortizat statul va avea și un profit care poate fi folosit pentru a acoperi alte găuri.

Viena – Locuințe sociale

Până și ochelarii, așa cum îi știm acum, vor dispare în totalitate, fiind înlocuiți de ochelari pe care fiecare utilizator îi poate ajusta pentru fiecare ochi în parte. Și odată cu ochelarii din prezent vor dispare și o mare parte din locurile de muncă ale celor care lucrează în această industrie.

Dispecerii, indiferent de domeniul în care lucrează vor dispare. Nu este nevoie de un dispecer, la taxi de exemplu, când există un sistem automat care identifică apelantul și poziția acestuia și pornind de la aceste date încearcă să rezolve problema trimițând un mesaj cu aceste date mașinilor din apropiere.

Intermediarii, indiferent de domeniul în care lucrează, vor dispare, împreună cu alte domenii de activitate care parazitează acum economia. Nu am nevoie de un intermediar care să îmi pună casa de vânzare pe Facebook sau pe un site oarecare când oricine, chiar eu, pot să fac asta, la fel cum nu am nevoie de un notar care să îmi certifice o declarație când un sistem automat care mă identifică mult mai precis poate să facă asta.

Nu am nevoie de un funcționar pentru a-mi verifica contabilitatea când există un automat care să facă acest lucru, chiar mai mult, acel automat va face el contabilitatea pe baza datelor colectate mai mult sau mai puțin automatizat, așa cum se întâmplă în povestirea de mai sus.

Nu am nevoie de un funcționar care să îmi dea o adeverință oarecare când datele mele sunt stocate într-un sistem informatic care poate fi interogat de către cei interesați. Vor dispare de asemenea agențiile de turism, agenții de vânzări și agenții de asigurări, aceste ocupații urmând a fi înlocuite pur și simplu de sisteme online.

Tot ce înseamnă MLM va dispare, urmând ca această formă de comerț să fie înlocuită de comerțul online și de sistemele de “profit sharing”.

Ați învățat în școală despre “triunghiuri asemenea”. Fiți sinceri, mai știți la ce sunt bune triunghiurile alea?

Dacă nu știți este pentru că profesorul dumneavoastră nu avea harul care-I este necesar unui dascăl, era un simplu funcționar care venea la școală să câștige niște bani.

Dar, este posibil ca peste 5-10-20 de ani unul din urmașii dumneavoastră să învețe matematica de la un deținător al premiului Nobel care predă în același timp pentru zeci de mii de copii, fiecăruia pe limba lui, folosindu-se sisteme automate de traducere vocală. Iar copilul va fi “ascultat” cu ajutorul unui sistem automat, sistem care va permite copilului să ducă o conversație normală, cu nimic diferită de cea pe care o duce cu profesorii sau colegii săi de acum. Și datorită acestui fapt vor dispare sute de mii de profesori plictisiți și fără har.

Dacă un calculator ar funcționa ca un sistem de justiție probabil că ar fi aruncat sau, în cel mai bun caz, ar fi folosit pentru a genera numere aleatoare pentru o tombolă.

Chiar eu, cu nivelul destul de redus de cunoștințe de programare pe care îl posed, aș putea să scriu în câteva săptămâni algoritmul unei aplicații, un fel de judecător computerizat, care ar genera rezultate mult mai coerente decât orice judecător uman. Iar în condițiile în care sistemul meu ar avea acces la dosarele cazurilor deja judecate judecătorul meu electronic ar fi mai înțelept decât Solomon.

Pentru că sistemele de justiție din întreaga lume sunt conservatoare și pentru că interesele implicate sunt prea mari probabil că judecătorii îmbrăcați în robă nu vor fi înlocuiți prea repede, dar este posibil ca undeva cineva să lucreze deja la o aplicație care, chiar dacă nu va înlocui judecătorii, îi va ajuta pe aceștia să ia deciziile cele mai corecte.

Alte milioane de oameni plătiți extrem de bine, judecători, grefieri, procurori, avocați și un întreg ecosistem care trăiește în preajma acestora care ar rămâne fără posibilitatea de a-și plăti ratele la vilă sau la iahturi.

Presa se va schimba.

Vor exista (există deja, m-am jucat cu așa ceva) automate care vor achiziționa știri despre diferite evenimente din comunicatele poliției, ale pompierilor, și ale autorităților și le vor rescrie, dându-le un anumit stil, iar aceste știri vor fi publicate automat.

O altă categorie va fi constituită din diversele forme de presă cetățenească care funcționează deja, sau care vor apare în următorii ani, bloguri, postări pe rețele de socializare etc.

Aceștia vor scrie (unii o fac și în prezent) o presă elaborată, diferită de presa de știri care va fi scrisă de automate, o presă literară.

Lumea nu va mai fi condusă de politicieni, niște lepădături tuipeiste care nu se pricep la nimic, ci de tehnicieni, oameni de meserie, care vor conduce treburile lumii rece și fără patimă ținând cont strict de cuceririle științifice și de cunoștințele de specialitate pe care le au.

Schimbările enumerate mai sus reprezintă doar o mică parte din totalul celor preconizate. In 10 ani peste două miliarde din actualele locuri de muncă nu vor mai exista, iar peste 25 de ani 47% din locurile de muncă vor dispare fără a mai fi înlocuite cu altceva.

Gândiți-vă puțin la aceste lucruri, este foarte probabil să fiți chiar dumneavoastră unul din cei care vor simți pe propria piele aceste schimbări.

Acum când singurele noastre probleme sunt alegerea locului în care să mergem în concediu, să fie Grecia sau să fie Thailanda, și găsirea unei pile care să ne ajute la înscrierea copilului la o grădiniță de limbă străină, cât mai centrală și favorită a noilor îmbogățiți de război, este greu de crezut că peste câțiva ani ne vom căuta un loc de muncă, că o mulțime de oameni nu vor mai avea cu ce să-și plătească ratele la casele cumpărate de curând, iar pentru mulți diplomele obținute nu mai au nici o valoare.

Situația va fi mai gravă decât ne imaginăm, oamenii ăștia, mecanicii de la Ford și BMW care vor fi înlocuiți de roboți, contabilii care vor fi înlocuiți de un program, zootehniștii care vor f înlocuiți de o fabrică de carne și toți ceilalți nu vor sta cu mâinile în sân așteptând să moară de foame, ei și copii lor.

Probabil, ca și atunci când țesătorii au fost înlocuiți de războaie de țesut mecanice, vor avea loc mișcări sociale, revolte.

Si la fel ca întotdeauna când au loc revolte organele de represiune vor da cu bâta în baltă, așa cum au ei obiceiul, compromițându-se.

Poate mulți din ei vor fi pedepsiți, așa cum s-a întâmplat întotdeauna cu organele de represiune care au comis abuzuri.

Sau, poate se vor căuta metode prin care cei afectați să fie manipulați într-un fel oarecare, să li se îndulcească cumva pastila.

Înainte de sărbătorile de iarnă din 1999, toți cei 800 de angajați ai întreprinderii la care lucram au fost chemați în față clădirii în care erau birourile conducerii și li s-a spus, cu un ton părintesc și cu lacrimi în ochii vorbitorului, că întreprinderea trece prin momente dramatice, peste iarnă nu sunt comenzi, deci nu sunt nici bani, așa că există doar două soluții posibile, fie stăm cu toți acolo până când, peste două săptămâni, peste cel mult o lună, nu vor mai exista bani și întreprinderea, “care e a noastră, a tuturor” se desființează, deci nu vom mai avea unde să fim acționari, fie oamenii pleacă în șomaj tehnic pe perioada iernii iar în timpul ăsta conducerea va munci zi și noapte pentru binele lor, astfel încât în primăvară să ne vedem cu toții și, ca o mare familie, “pentru că voi sunteți familia noastră, ăsta e adevărul”, să ne continuăm drumul spre o viață prosperă.

În primăvară mai eram 10 inși în toată întreprinderea, exact cei care nu plecaserăm peste iarnă.

800 de oameni își pierduseră locul de muncă pe care îl aveau, unii de zeci de ani, într-un sfert de oră. Au fost câteva mârâieli dar atât, nu s-a cheltuit nici un ban și nu a avut loc nici un eveniment nefericit.

Oamenii au stat acasă în vacanță, s-au liniștit și s-au împăcat cu ceea ce s-a întâmplat iar la un moment dat și-au căutat altceva de lucru.

Cât despre acțiuni, probabil 90% din cele 800 de persoane au uitat că sunt acționari pe undeva, oricum în ultimii 20 de ani nu au mai câștigat nici un leu din acțiunile alea.

Sunt sigur că vă veți întreba ce se va întâmpla totuși cu acești 47% din oameni care nu vor mai avea venituri

Să ne gândim puțin:

Pe de o parte avem o mulțime de oameni care nu vor mai câștiga bani, deoarece nu au locuri de muncă.

Pe de altă parte avem o mulțime de bani care nu se mai cheltuie pe salarii, deoarece oamenii au fost înlocuiți de automate. Să nu uităm și că în prezent cele mai mari cheltuieli sunt făcute cu salariile celor care produc cel mai puțin sau nu produc de loc, adică ale celor ale căror locuri de muncă vor dispare.

Mai avem niște bani obținuți datorită creșterii eficienței, creștere datorată automatizării.

Dar ar fi inutil ca automatele să producă mult și eficient, în condițiile în care o mare parte a populației nu ar avea bani să cumpere bunurile respective. Nici nu ar fi etic să-i lăsăm să moară de foame pe cei care nu au nici o vină că au practicat meserii care la un moment dat păreau rentabile.

Și poate vom ajunge la concluzia că este mai rentabil să plătim puțin pe cineva care nu face nimic decât să plătim mult pe cineva care lucrează ineficient.

Deci, probabil, după ce lucrurile se vor stabiliza, cei care merg acum în concediu în Thailanda vor merge la Zakopane, cei care mergeau la Amara vor merge tot la Amara sau vor merge pe malul râului din apropierea localității unde trăiesc, dar vom trăi cu toții.

Oamenii vor nvîăță să risipeascămai puțin și să le lipsească de lucrurile inutile.

Probabil vor avea loc acțiuni de reducere a natalității, pentru că a avea doi cobai la care privești cum se joacă e drăguț, dar să hrănești la nesfârșit niște șobolani care se înmulțesc în progresie geometrică, nu prea e rentabil.

Nu prezicem o apocalipsă ci un viitor altfel, chiar dacă va fi nevoie de puțină durere pentru a ajunge acolo. Poate va fi chiar o regăsire a paradisului pierdut, dar un paradis înalt tehnologizat.

Singura diferență va fi că nu vom mai crea false locuri de muncă inutile și bine plătite pentru a masca ineficiența sistemelor de învățământ și de guvernare.

Sursa imaginilor: Internet, arhiva personală